Cresc, cresc
toooot cresc in tine
ale mele membre aidoma vlastarelor
simt seva urcand inspre viscere
ma simt adancindu-ma in carnea ta,
in porii tai,
in malul tau...
Ma infig adanc
intru
Plecase un om.
Ar fi trait bland
purtand rucsaci de vise in spinare.
Mai avea putin pana sa se aseze
lin, pe deceniile stoarse de seva lor,
spre cautare.
Isi jurase ca la batranete,
de va avea
Innegrite geamuri
privind inspre destin
mirare adancita in riduri, zbarcituri
exista timshel - dupa cum ii spun unii -
sau doar soarta-amara
innegurita-n scrum
un drum ascuns adesea
ce nu duce
Na, crezi ca daca aduci daruri ma supui la tacere?
Nicidecum.
Valurile aduse inspre mare
nu imbogatesc cu nimic intinderile albastre.
Apa carata spre origini
e ridicola-n fantana nepatrunsa de
usi sparte
cioburi de moarte
avarii asfintite in plati
ma-ntreb cine deschide fereastra ca sa ma vad:
pe brate am flori de mucegai
pe buze, spuma si ruj
pe piept,
urme de buze
in mine s-a
Baia Mare,
11 martie 2002
Azi am trecut prin cimitirul din mine:
mai era un soldat cazut.
Si mi-am plimbat privirea inrobita
peste trupurile racite.
Zac multi, prea multi, soldati
Mi-as dori
sa n-am aripi frante
sa pot cersi iubiri
sa pot crede in cifra 2
sa pot crede
Mi-as dori
sa taci
atat
ca noaptea-n desert
ca visul, prea lent,
sa ma spulberi,
10 august 2001(vineri)
Stii, abia acum pricep sarea sudorii mele. Imi curg broboade pe frunte, pe tample, in jurul buzelor. E mult prea cald in mine. E acea toropeala dulce a atletului obosit, a
N-ai lasat in mine decat negru
De parca fiinta mea
preasfanta nunta-si jurase cu tine
De parca auriul meu
s-ar infrati ca lanul in amurg
De parca Tu ai avea voie
- prea liber si prea umil -
sa
N-ai sa zaresti niciodata lumina
ochilor mei
Pentru ca lor le-a fost refuzata dorinta
N-ai sa traiesti niciodata senzatia mea de traire
Pentru ca tie ti-a fost refuzata odihna
N-ai sa intelegi
Genunchii mei rasfranti
stau lipiti de bratele lui Dumnezeu.
Ciudat!
Am uitat sa Il mai privesc in ochi
nu mai simt taria bratelor Lui inconjurandu-mi rotula
nu mai simt nimic
Ma rog: lasa-ma
Mi-am asezat tampla
pe frunze
mi-as aseza sanul stang
pe palma ta
intru liniste
Rogu-te
parguieste-ma in amurg
de timp
intru somn adanc
de nefiinta
Ti-a ramas palma intinsa...
Mi-am intors ochiul pe dinlauntru
si drumul meu incepe invers
caci durerea se rasfrange in oglinzi,
se vede de sus in jos
micsorandu-se
marindu-se
tu, alungit, o privesti marindu-se si
Lete, Lete, albe plete!
Apa ta s-o sorb
s-o sting
Iubirea sa n-o mai port
drept nimb
sa trec prin vaduri ca un rau
sperand in lung, vesnic desfrau
Plec.
Uitasem ca malurile se sparg in mine
Mustesc in mine dorinti
si talpi inrosite
mi-e drumul ascuns
mi-e dorul un plans
o frunte ovala
Lasa-ma sa te urmez in gand
Ti-e ciuda ca vin sa te cuprind
cu genunchii-mi arsi de
Zarisem lumina
in ochiul tau frant
plangea-n nesimtire pamantul
E-o veche poveste
e-un blestem in cuvant
e gandul
Sa nu te duci, ploaie,
ca visul ferestrei!
Sa nu te frangi alba perdea de
Mi-e frigul pleoapa
si ramura spin
e-o vorba amara nectarul
sufocarea e inger
si-albastru blestem
un vis inecat in gatlej
ma doare enorm
cu fior de amvon
si totu-mi apare in bej
Lasa-mi
Unu si cu unu fac DOI
sau unsprezece
Asa cum neaua din cer face frig,
samanta fruct,
fructul ispita.
Unu si cu unu fac NOI.
Te miri?
Eu tremur
ca n-am simtit ca sunt
c-am fost pe-aici in
RG