Vară indiană
și-afară să-mi miroasă a fân proaspăt cosit o melodie în mașina....timpului fierbinte... visez orașe din vest cu praf și cai case de scândură doar oameni rumegând fire de iarbă și miros
Banalitate de duminică
Cum îți place să te …Monetizezi... Interesant…! Începusem ceva și m-ai surprins! exerciții de inocența într-o duminică D/În plutire, îmi spui că mă ințelegi, că nu mă prea înțeleg cu
Mi-ai ucis căprioara, iubite...
mi-ai ucis căprioara, iubite, cum ți-ai ucis mama șuierându-i blestem și ne privim acum ciuntiți de întuneric putreziți de prea-coptul unor nopți albe și atât ai venit înainte-mi pe iarba
Și echinoxul de ieri mi te-a făcut vis
în delta-mi întinsă te voi duce și te voi plimba seara baldachin fie-ți-va fiece salcie ce-și cumetrește ramurile cu apă îți voi pune licurici în păr, zână să-mi fie cea care-mi zâmbește Nu
Sufletul mi-a intrat în metastază
La început ne vorbeam din ce în ce mai des flori de gheață pe gânduri îmi dăruiai plicuri goale, timbrate ce ne purtau spre Marea Egee, spre Mecca Și eu căutam, amarnic, formula vindecării de
nespus
baladă pentru Adelina și noi, răsfrânți, pe marginea de apă dintre Heaven și Hope… tu petreceai agale amintiri din vremuri apuse treceai sub tăcere cuvintele nespus(e) și eu purtam, ca voal,
Rugi de Marii scurse-n iriși de pictori
Prozaică, așteptarea, ca un pietroi, îmi strivește degetele pe litere Dacă rațe negre îmi trec prin gânduri pene ude, nu inseamnă că-s apă? Ce de tropote pe țigla luminată de stelele ce s-au trecut
Pictură pe suflet
Nu vorbi așa! îți voi crește poieni în pustie! Viseaz-atunci cum mâna mea te află... În izvor răcoros îți voi scălda pârjolul Și te vei ști o zână-n mintea mea. De mult familie-mi sunt sfinții
Thanksgiving
fâșii de drum înspre apus miazănoaptea îți poartă eșarfă gândul vin ploi amare înspre tine purtând nerostite cuvinte, refrene-nghițite „c est la vie” un radio anunță stupid și din tenebre de
Un mit rescris
mă-mpingi spre mine însămi tenebre să desfac coșuri de piept coșmare În vindecare nu cred cum nu crezi tu în suflet în zămislirea Dianei din mare a Atenei din vis a ta dintr-un amerindian
Taataga!
un alt trecut prin timpul meu și nici măcar prin viață indieni în tipi-uri brăzdate de-ngheț foc de tabără în coșul pieptului pipe de dor, mocasini de răni făurite prin absențe în lungile
Cum ne iubim frenetic sarea...
în tâmple păduri și cum valuri anin prezent continuu în ruguri de ieri în vis de fârtați îmi spui că te dor te ascunzi în dosul trăirii și am venit prea târziu sau prea aici plouă,
Poveste de 17 șoapte
Îți plânge-o rouă din iriși mătasea broaștei răsfrântă-n cerul gurii tale amare cireșe coapte-n lob de timpane ce sună alene goarna și timpul ostoit. Ne plângem că suntem doi și credem că unu
Târșâit de aripi
un târșâit de aripi pe umeri de fecioară un plâns-înec ucis de cuburi de șotron credeam că ai să știi ce mult e... pe-afară că viața doar oferă - nu ia în gaj - răzbună sau ucide felii de
Rubrica \"diverse\"
căutam tipi-ul unde focul păstrează încă aroma bizonului prins roșul de pe fata vitejilor uciși la debarcarea Albului și am găsit un suflet ce îmi întindea o pipă: vroia să fie bun, ca
Nelamurire
îți cauți clipa ce vine pe când termini de citit un rând, îți cauți întrebările la care oricum nu primim răspunsuri decât în magmă înclin să cred că Raiul se află sub scoarța
Rozar peste februarie trecut...
Mi-am așezat sufletul rozar peste gânduri și murmur ușor, ușor blestem de pietre, ghețari... Ne înfățișasem înaintea Lui de mână pășind pe marea-nghețată și ne-a zâmbit tremuram la gândul că
Să-L traduc pe Dumnezeu...
Ieri mi-am picat un examen ăla de sanscrită m-au pus să-L traduc pe Dumnezeu... Păi, cum domnilor? chiar așa? Dădusem peste însemnările tale și credeam că voi trece examenul uitasem că am
Pârguire
Un râs de țânc în lanul cu maci rămâi copil și îmi râde în păr E nins de vremuri. Te-aștept... o briză... un fir de nisip în păru-ți... valuri de gând în carusel... o
18 septembrie 2006
dibuiesc în dosul ochilor tăi marea mă regăsesc ce zile...! de mai bine de un an plonjasem în afara mea și greu găsit-am drumul înapoi barăci de pescari și marea.... nediguită cum îmi
Să-ți sărut de pe buze ploaia
vocea - cristale sparte acum înțeleg de ce îngerii nu folosesc cuvinte stai pe burtă și mesteci cuvinte o coadă de păpădie răsturnată îți râzi de destinul meu mocirlos de trenuri de
Dialog cu Platon
îmi tricotez privirile-n trăire și mă întreb de aș putea pluti... ploi lungi în vârf de cenușiu o frunză decăzută sau cum vrei tu să-i spui cad curcubeie și credem că-s râsete de îngeri....
Mi-ai pus palma peste rostire...
îmi crescuseră aripi pe spatele trăirii aveam cercuri în palmă de atâta visare ai văzut? îmi cad ploi cu frunze de arțar pe vene și port în plete zumzet de foi arămii, must de ploaie și
Apus de ingeri
adesea A.M.R.-uri facem tacut gandind ca poate mainele nu doare stiind ca soarele, cu drag, in asfintit se duce doar sa doarma putin ce teroare! nu stim in viata ce aduce ziua: o boala ce nu te
