un târșâit de aripi
pe umeri de fecioară
un plâns-înec ucis de cuburi de șotron
credeam că ai să știi ce mult e... pe-afară
că viața doar oferă
- nu ia în gaj -
răzbună sau ucide
felii de
Baia Mare, 21 mai 2006
Stiu ca-ti canta marea-n plete.... stiu ca te afli la mii de mile de mine... Si mai stiu sa ma asez in gand, langa tine, pe nisip si sa-ti spun o poveste: intr-o zi, poetul
nu-ți place să vedem când plângi
numai că, vezi tu, mie imi plac doar oamenii -
aceia care în genunchi se lasă
doar să încheie hăinuțe de copil
poți fi atât
extrem de
de-mi urcă lacrimile
Muschi pe trup
curcubeu incolacit pe retina:
toate acestea-mi esti
Ti-aduci aminte
ne intrebam: vantul oare ce culoare are?
Gri, albicioasa, ca aripi de vulturi infasurate-n suflet
Cat imi
Intre noi
intrebari
kilometri
raceala
Intre tine si sufletul tau
tacere
Hm, te-ai certat cu constiinta din tine
caci avusese curajul sa se planga
Eu - banal spectator
N-am imbracat niciodata rozul
asa cum nici tonul alb nu-l port decat infratit in culoare
N-am crezut nicicand in speranta
eu doar am sperat.
Asa cum nu cred niciodata in drumul din fata
ci doar
Mi-e frigul pleoapa
si ramura spin
e-o vorba amara nectarul
sufocarea e inger
si-albastru blestem
un vis inecat in gatlej
ma doare enorm
cu fior de amvon
si totu-mi apare in bej
Lasa-mi
N-ai sa zaresti niciodata lumina
ochilor mei
Pentru ca lor le-a fost refuzata dorinta
N-ai sa traiesti niciodata senzatia mea de traire
Pentru ca tie ti-a fost refuzata odihna
N-ai sa intelegi
Fi-ți-ar cerul giulgi împlumbit
și viața galeră-ntre galere!
Că ai putut fi atât de dur
cu rugile șoptite-n
târâș-gropișul meu spre mântuire
că ai putut mânji un lan de maci in iubire
omisiunea
Iti multumesc pentru campurile oferite
Iti multumesc pentru cocorii zburand pe spate
pe care i-ai adus in lumea mea
Iti multumesc pentru amurgurile insangerate,
pentru felia de pepene rosu de
Carusel rosu
un koala de plus
cantec de leagan murmurat
bunici albiti, un trenulet
un ras plenar, de toti visat
si doar culoare
Sa cresteti voi, eu mic sa fiu
nici dor de stele sa
mi-ai ucis căprioara, iubite,
cum ți-ai ucis mama șuierându-i blestem
și ne privim acum ciuntiți de întuneric
putreziți de prea-coptul unor nopți albe și atât
ai venit înainte-mi pe iarba
Sa-mi spui ce?
Ca ai gresit
alegeri in locul meu facand?
Ca n-ai crezut ca ai sa poti invinge?
Ca n-ai stiut ce drag imi este
trupul tau intins spre a ma frange?
Ba sa-mi mai spui
si ca
Ieri mi-am picat un examen
ăla de sanscrită
m-au pus să-L traduc pe Dumnezeu...
Păi, cum domnilor? chiar așa?
Dădusem peste însemnările tale
și credeam că voi trece examenul
uitasem că am
îmi crescuseră aripi pe spatele trăirii
aveam cercuri în palmă de atâta visare
ai văzut?
îmi cad ploi cu frunze de arțar pe vene
și port în plete zumzet de foi arămii,
must de ploaie
și
în tâmple păduri
și cum valuri anin
prezent continuu în ruguri de ieri
în vis de fârtați
îmi spui că te dor
te ascunzi în dosul trăirii și
am venit prea târziu sau prea aici
plouă,
Largi lanuri de grau
unduind in mine
aspre creste infipte in radacini
tulpini inclinate-n talere de argint
Ma lasa a-mi frange spicul in tine!
Samante-n prefacere blanda
cazute in fecunda
Sadim seminte-n gandul implinirii
recolta-n samburi pare sa invie
Si tot asa, cladisesi biserici mult prea inaltate
o alta Ana taciturna zidind incet in mine:
pereti decojiti de-atatea
A plecat ingerul spunandu-mi
un cal de mare masurand imensitatea luminii suflet de mare
un sud sfarsit, slab catand inspre norduri
cantec latrand fara glezne
trunchi cu salbe-n
Ti-as scoate ochii
in loc marmura alba
ti-as lipi buza de sus cu ceara-ntamaiata
ti-as pleca pleoapa
si-n loc as pune livezi
ti-as taia parul, pe umeri giulgi
ti-as stoarce inima-n piept
si in
Plecase un om.
Ar fi trait bland
purtand rucsaci de vise in spinare.
Mai avea putin pana sa se aseze
lin, pe deceniile stoarse de seva lor,
spre cautare.
Isi jurase ca la batranete,
de va avea
Mi-am așezat sufletul rozar peste gânduri
și murmur ușor, ușor
blestem de pietre, ghețari...
Ne înfățișasem înaintea Lui
de mână pășind pe marea-nghețată
și ne-a zâmbit
tremuram la gândul că
RG