Copiii nu stiu de stele...

De cele mai multe ori noi suntem cei care nu ne mai permitem sa fim copii. Ne mai copilarim cateodata, dar nu e acelasi lucru... :)
Culoarea insa poti s-o regasesti si in alta varsta...

Mi-a placut de la bun inceput asimetria textelor tale, care arata usurinta de a trece de la o stare la alta. Sunt multi care nu agreeaza asemenea treceri. M-am lovit de asta. Totusi, daca gasesti acea melodie interioara a sufletului, intelegi.

Eu am receptat culoarea, ca atribut al lucrurilor marunte, al acelor cioburi de sticla colorata prin care obisnuiam sa privim uimiti cum lumea isi pierde dimensiunile obisnuite.

venisem cu sperante mari, dar textele pe care le-am citit m-au dezamagit. Mi s-ar parea mai degraba potrivite ca miniaturi in proza. Nu prea reusesc sa ajung la poezia poeziilor tale. Imi plac ideile de fond, dar dezvoltarile le gasesc necondimentate, seci. Dar asta este parerea mea,gustul meu, sigur altora le vor place, fiindca e evident ca ai talent si mina.

Textul imi pare pueril. Fara adancime si maturitate a gandirii. Nu trebuie sa te descurajeze cele spuse de mine, nu ma prea pricep. Daca multi spun ca ceea ce scrii este remarcabil... asa o fi

Asta am si dorit. Sa fiu cat mai puerila. Ca o reactie la faptul ca mi se cere, printr-un statut acordat, sa fiu altceva decat imi doresc.

Nu te inteleg:) Cine poate intezice unui om de a fi ceea ce isi doreste sa fie?! Daca este asa... este o situatie trista. Dar nu despre acea "copilarie" a textului vorbeam... ti-am citit aproape toate textele. Nu te cunosc asa ca as putea interpreta gresit rationamentul tau.