Poezie
In absentia
1 min lectură·
Mediu
In absentia
cunoscusem limita iubirii:
lipsise mereu ceva
si cel mai adesea receptorul
In absentia
am invatat
ca fortarele se sparg
sub lumina sufletelor soldatilor
ca poti crede in zei
chiar si-n lipsa fizica a zeului
In absentia
te-am iubit
si ti-am dat forme,
contur,
de parca Demiurgul
creta mi-asezase in palma
Trasasem liniile fetei
un pic stalcit, ce-i drept,
nasul acvilin
barbia ascutita,
dar trupul perfect
si talpa -
ah! talpa! -
am trasat-o indreptata spre lume
Credeam ca daca te las sa pleci vei reveni
In absentia...
053996
0
sau
waw!
surpinzator de puternic textul tau! stiu bine izvoarele astea ale absentei ca si eu tot de pe acolo imi adap muzele-lauzele.