Rita Graban

furăm fir-ar! furăm vieții minute șoptite doar să ne des- încleștăm idealurile doar să ne iubim așa cum ne știm nevăzuți neatinși plenar ciuntiți de alții tu te ascunzi de eu mă

si de-mi suna azi ceasul as fi plecat neimpacata: lasam pe pamant un Dumnezeu fericit Sarmanul! de ani de zile ma striga, ma cheama-n Moartea Lumii cu gesturi de Marie-Magdalena si nu

prin nervurile mele se scurge iubire in lanturi lungi de munti ma desfasor oceanic suboceanic subconstient constient te caut, te iubesc, te definesc de-atatea ori ti-am spus ca te

Zau ca te-as insela cu cineva! neputinta nedumnezeirea toate imi cuprind mijlocul de ce frazele nerostite dor mai mult decat injuriile acum cateva luni inchideam cercul rana deschisa pe

iti muscasem talpa si unghia degetului mic imi venea sa imi rup venele dintre tendoane imi venea sa imi tai aorta sa ma smulg si odata cu mine sa extirpez imaginea ta senzatia de a te avea in

29 iunie 2002 - Uffizi O lume pestrita. Un amator cu o vioara. Galeria il accepta, ii incape cele cateva note false de Beethoven.Destine curgand prin fata mea. cum as putea sa-ti descriu? Eu doar ma

Ti-as scoate ochii in loc marmura alba ti-as lipi buza de sus cu ceara-ntamaiata ti-as pleca pleoapa si-n loc as pune livezi ti-as taia parul, pe umeri giulgi ti-as stoarce inima-n piept si in

imi canta cocosii cocorii de 3 ori tradarea doar voci presupuse, intuite-n gatlej lung prilej de ganduri, ispite, efemere chemari, strigari catre tine in taina rostite juraminte ce fac

Ma caznesc sa-mi dezlipesc de pe retina oglinda scrijelita de Astropos si ma fierb torcand fire sorocite tragand inspre brate imagini de Hestii ce au uitat sa ocroteasca cetatea mea

A plecat ingerul spunandu-mi un cal de mare masurand imensitatea luminii suflet de mare un sud sfarsit, slab catand inspre norduri cantec latrand fara glezne trunchi cu salbe-n

infratite ierburi in roua unite lame inaltate in soare patrund se impung pana cand cozi de cires si nuci, peri inzemati cu viata prin noi se patrund ne iubim roua - sudoare candida ne

Imi framanti carnea-nrobita scanteii cu maini muiate-n tina - puroi duhnind pe membre - si-arunci peste mine doar valuri de minciuni un orizont insemnat cu portocaliu razvratit un maine stins

Ia, te rog, cand pleci, trandafirii ucisi, ingenuncheati la glezna-mi albastrie, galbeni de culoare si mistuiti de parfum... suvite de par curgand inspre pieptul tau largit de sperante blonde

am atipit ursitoare vin sa-mi citeasca Kama Sutra Exact cat trebuie! La moartea mea, ursitoarele-or sa piara caci se sfarseste in mine sirul celor muti si al dementilor intru iubire intru

tu fugi de banal eu frenetic il caut candelabre aprinse, ideile fiinta mi-o cuprind si am obosit tu te-ai legana pe bulevardele vietii sa te zareasca toti impozant tu ceri tot, pretinzi doar

Imi refac ritualul inceput la facerea cuvintelor si le ofer lor doar lor placere si chin le redau viata ca sa-mi stea aproape ei ofera jertfe sau venin unii iubesc Cuvantul din

o cupa de vin cu nesat in golire buze strivite intre dinti inchinam pentru noi cu regrete acrite iertam ne iubim tristi si prea goi vin dulce, alb cu gust sarat in amestec trup

Ce nu stii - si prea putin conteaza - e ca se imparte si perna si covorul din baie dorinta Eu doar pretind traire oferind arome Ce nu stii este faptul ca pot avea opt-zece femei ca

inzapezite suflete luam distanta reciproc doar vorbe intre noi sadite adanc de un inconstient frumos ce vroit-a sa para emir al dunelor iubirii doar o ciuda ingropata subtil sub val de

Blestem de lant straveziu in cupe aurite ascuns intru odihna noi cercuri trasam de parca in viata am sari coarda peste fiinta cuvinte inmuiate in albastru decor azurie visare de gheata te

printi inaripati vreascuri purtate drept cai cuvinte drept palos calarim prin lume, stanjeniti, refacem linia lumii oceane adunand pamantul aruncam vise peste noi, peste sfinti pegasi

Largi lanuri de grau unduind in mine aspre creste infipte in radacini tulpini inclinate-n talere de argint Ma lasa a-mi frange spicul in tine! Samante-n prefacere blanda cazute in fecunda

cersim amanuntit cersim cuvinte, imagini, reprosuri preapline trairi numite etate platim amarnic clipe ostoite lanturi frante pe glezne agatate ne ingroapa, radacini catarand inspre noi, ne

Eu n-as indrazni niciodata pietre smaralde sa-mpart in chip de iubire n-as indrazni sa vorbesc nisipuri amare pe buze saltand despre iubire blasfemia se pedepseste pe rugul iubirii