Îți plânge-o rouă din iriși
mătasea broaștei răsfrântă-n cerul gurii tale amare
cireșe coapte-n lob de timpane
ce sună alene goarna și timpul ostoit.
Ne plângem că suntem doi
și credem că unu
un târșâit de aripi
pe umeri de fecioară
un plâns-înec ucis de cuburi de șotron
credeam că ai să știi ce mult e... pe-afară
că viața doar oferă
- nu ia în gaj -
răzbună sau ucide
felii de
căutam tipi-ul unde focul păstrează încă aroma bizonului prins
roșul de pe fata vitejilor uciși la debarcarea Albului
și am găsit un suflet ce îmi întindea o pipă:
vroia să fie bun, ca
Þi-am promis că într-o zi am să aștern cuvintele tale în miere:
Ca o fierbinte de vară - a trecut Maria prin mine ...
Ca o ploaie fierbinte de vară
sufletul meu atât de mult a tânjit-o,
încât
îți cauți clipa
ce vine pe când termini de citit un rând,
îți cauți întrebările
la care oricum nu primim răspunsuri decât în magmă
înclin să cred că Raiul se află sub scoarța
Mi-am așezat sufletul rozar peste gânduri
și murmur ușor, ușor
blestem de pietre, ghețari...
Ne înfățișasem înaintea Lui
de mână pășind pe marea-nghețată
și ne-a zâmbit
tremuram la gândul că
Ieri mi-am picat un examen
ăla de sanscrită
m-au pus să-L traduc pe Dumnezeu...
Păi, cum domnilor? chiar așa?
Dădusem peste însemnările tale
și credeam că voi trece examenul
uitasem că am
Un râs de țânc în lanul cu maci
rămâi copil și îmi râde în păr
E nins de vremuri.
Te-aștept...
o briză...
un fir de nisip în păru-ți...
valuri de gând în carusel...
o
dibuiesc în dosul ochilor tăi marea
mă regăsesc
ce zile...!
de mai bine de un an plonjasem în afara mea
și greu găsit-am drumul înapoi
barăci de pescari
și marea.... nediguită
cum îmi
vocea - cristale sparte
acum înțeleg de ce îngerii nu folosesc cuvinte
stai pe burtă și mesteci
cuvinte
o coadă de păpădie răsturnată
îți râzi
de destinul meu mocirlos
de trenuri
de
îmi tricotez privirile-n trăire și mă întreb de aș putea pluti...
ploi lungi în vârf de cenușiu
o frunză decăzută
sau cum vrei tu să-i spui
cad curcubeie și credem că-s râsete de îngeri....
îmi împletesc trăirile turcește
și mă așez pe Timp, să îl ascult…
ploaia, brâu la plete și clipa-n ochi, prinsoare
mi-e frig de tine și de veacuri...
căci
de 10 ani te plimbi printre iriși
îmi crescuseră aripi pe spatele trăirii
aveam cercuri în palmă de atâta visare
ai văzut?
îmi cad ploi cu frunze de arțar pe vene
și port în plete zumzet de foi arămii,
must de ploaie
și
Baia Mare, 21 mai 2006
Stiu ca-ti canta marea-n plete.... stiu ca te afli la mii de mile de mine... Si mai stiu sa ma asez in gand, langa tine, pe nisip si sa-ti spun o poveste: intr-o zi, poetul
Un mal de mare, o casa de lemn, un copil la poarta si un zambet pe chipu-ti. O seara ca oricare alta in care iesim in curte sa ascultam adierea vantului si un cantec de Chilian.... Prea idilic, imi
adesea A.M.R.-uri facem tacut
gandind ca poate mainele nu doare
stiind ca soarele, cu drag, in asfintit se duce doar sa doarma putin
ce teroare!
nu stim in viata ce aduce ziua: o boala ce nu te
unde ești, Iisuse, să despici marea ca să-l ajung
în tăcerea peșterilor sale??
în marea tulburării lui??
unde ești, Doamne, să ștergi lacrimile unei mame gemând
lângă un înger
În iriși înzăpeziți
mă zăresc zidită
preaplină dorință
de-a mă îngheța întru mare
zăresc fluturii viitorului
așezați pe înghețurile din mine
și-aud
șoapta-ți suflând pe sânii-mi
în căușul palmei dâră de jenă,
apăsări de jocuri în lumină
prelingându-se în curbura vieții tale, minune mică
pot doar cuie înfige puțin
adânc
lesne curbate sub povara vinii
de doi pus sub
nu-ți place să vedem când plângi
numai că, vezi tu, mie imi plac doar oamenii -
aceia care în genunchi se lasă
doar să încheie hăinuțe de copil
poți fi atât
extrem de
de-mi urcă lacrimile
Fi-ți-ar cerul giulgi împlumbit
și viața galeră-ntre galere!
Că ai putut fi atât de dur
cu rugile șoptite-n
târâș-gropișul meu spre mântuire
că ai putut mânji un lan de maci in iubire
omisiunea
Mă cațăr înspre mine
ochi încovoiați înspre oglindă amăruie
mă văd cerșind nisipuri tireniene
iubind o țară ce nu mă născuse încă
adorând un nume - linie a celebrității
și mă
Ucidă-l moartea pe cel ce mi te-a luat!
C-o fi fost piatră
umbră
sau
om
iarbă uscată
gând curat
ori
chemare de apă
să piară lumea ce-n mine ucis-a bucuria!
Ucide-o-ar moartea pe
RG