Decadă

îmi împletesc trăirile turcește și mă așez pe Timp, să îl ascult… ploaia, brâu la plete și clipa-n ochi, prinsoare mi-e frig de tine și de veacuri... căci de 10 ani te plimbi printre iriși de îngeri port conversații cu nimburi, cu pene de lumină și-i întreb pe toți de ești fericit… nimeni/nimic nu înțelege sensul: „aci – spuse un înger (de prin Ardeal, presupun), aci nu există fericire, nici scăderi, împărțeli sau săli de așteptare… aci nu vine nimeni ca să mai plece sau să joace zaruri”