Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Eu și ea – fără corp și fără gândire

1 min lectură·
Mediu
Oasele de zahăr ale optimismului
se topesc în cântecul zilei
cu ecouri de entuziasm bolnav
muțenia din țipăt
sare gardurile puse de privire
pentru a delimita lucrurile
și își rupe piciorul
în groapa scobită de văz
în carnea opacă a obiectelor
tăcerea durdulie, mioapă și cu chelie
gâfâie urmărind strigătul înalt și deșirat
îmbrăcat neglijent într-un costum pestriț
de sunete stridente
adevărul fumează un concept
migrena îi dansează haotic în cap
întreabă minciuna dacă n-are un algocalmin
aceasta îi dă pastila unui truism fals
eu fără corp și gândire
umblând cu pașii vântului
am întâlnit-o la cofetărie
pe ea fără corp și gândire
avea doar o rochie roșie și decoltată
ce-i acoperea iubirea artificială
în locul ochilor fremăta frumusețea
și era încălțată cu pantofi
făcuți din pielea amanților
i-am oferit o prăjitură
din oasele de zahăr ale optimismului
cu frișca dulce a iubirii albe.
044.023
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
144
Citire
1 min
Versuri
29
Actualizat

Cum sa citezi

razvan rachieriu. “Eu și ea – fără corp și fără gândire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/razvan-rachieriu/poezie/1794503/eu-si-ea-fara-corp-si-fara-gandire

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@liviu-ioan-muresanLMLiviu-Ioan Muresan
Poem deosebit de adînc. Chiar dacă la prima citire nu pare. Ea poate întări oasele topite ale opimismului prin propria prezență a celei ce emană frumusețea.
0
@razvan-rachieriuRRrazvan rachieriu
Tuturor ne place “frișca dulce a iubirii albe”, toți admirăm nurii femeilor seducătoare, pantofii din pielea amanților și ochii în care freamătă frumusețea.
Mulțumesc pentru aprecieri, am gustat vata de zahăr a cuvintelor.
0
vad ca punctul erotic prin care te-ai nascut e asa emotionant si excitant pentru tine. nu poti trece de el, nu poti renunta la trup si gandire, pentru a vedea. de ce?
0
@razvan-rachieriuRRrazvan rachieriu
Din contră, din poezie reiese că am renunțat la corp și gândire care limitează aspirația către infinit și întinează ființa, și am rămas doar cu entitatea eului în căutarea marii iubiri.
Mereu ne întrebăm “de ce? ” în loc să ne întrebăm “cum putem face asta ?”
Claudia, sunt recunoscător pentru constanța accesării paginii personale de creație.

0