Poezie
Învingătorul
1 min lectură·
Mediu
Din spații cucerite de voință
aud râsul dominator și răzbunător
al învingătorului
vocea-i este o incantație a victoriei
ochii zgâlțâie structuri șubrede
în care locuiesc cu câinii fricii învinșii
dopat cu curaj își injectează heroina succesului
lașitatea, bolnavă psihic, se aruncă în gol
este prinsă de învingător și pusă în formol
feriți-vă de mânia lui
voi, cei ce trăiți în concubinaj multiplu
cu prostia, delăsarea și eșecul –
paraziți ai societății ce-și lasă secrețiile și voma
în creierul lumii
căci învingătorul se crede Dumnezeu
și strivește învinșii răzvrătiți în maxilare.
Dacă Dumnezeu ar coborâ pe Pământ
învingătorul ar fi infrant de finitudinea sa
și învinsul si-ar arunca cununa de spini a sclaviei.
053.910
0
stângace descrierea din a doua parte a primei strofe. mă refer la secreții și vomă, cuvinte riscante, ce puteau fi \"fructificate\" mai zemos.
textul are un aer declamator, cu final aparent silogistic. de aceea mi se pare cumva descentrat.