Umbra și frica. Extenuarea și surmenarea

O combinație între banal și cogniție la superlativ
străbate acest poem...

Într-un plenar, Felicitări!

Mi se pare ridicol ca autorul crede ca e poetic sau ok să scrie despre cuvinte care eclozeaza peste papilele gustative ale limbii. Cloaca?
Lagună cu femei, toată această vorbărie...aiuritoare.

domnule razvan rachieriu, va rog sa nu mi-o luati in nume de rau, mi-am permis sa schimb strucura prozodica, si sa pun cateva virgule, iata cum am citit:


Alerg prin propria umbră abandonându-mi corpul în laguna cu femei făcând topless. Și umbra se luptă cu verbul "a ființa", pe care îl trimite să camufleze ființialul în fața asaltului vicisitudinilor.

Nu de frică ne temem când ne încleștăm cu calamitățile și dezastrele, ci de voința următoarei alternative căci destinul ne flagelează de fiecare dată când greșim și deviem de la traiectoria existențială optimă.

Nu de frică ne înspăimântăm ci de lipsa curajului creând goluri pe care trebuie să le umplem cu ceva, cu altceva, cu nicăieri, cu orice.

Pe papilele gustative cuvintele nespuse eclozează în sunete disparate căutând acuplarea pentru a naște cuvinte, pe care limba le lansează în aer.

Când extenuarea ne cuprinde generând transpirații aflate la locul de întâlnire al căldurii cu efortul, ce este mai plăcut decât patul, ca sursă a relaxării și comodității?

Când surmenarea cochetează cu demența, raționalul o flagelează pentru a o supune și a face din ea un animal domestic hrănindu-se cu iarba spiritului.

ce-avem aici? aici avem un text. ce contine textul? 6 idei, introspectii, cugetari, confesiuni, etc (asupra celei de-a treia o sa revin cu un comentariu separat).
intrebarea urmatoare ar fi ce este acest text? poezie, proza, eseu? cate putin din fiecare. de acord? dar cat de putin, nu stim. provizoriu, sunteti de acord sa-i zicem prozoposeu? site-ul agonia nu contine deocamdata aceasta categorie, dar nu cred ca e o problema.

p.s. la punctul 4, trebuie sa recunoasteti ca eclozarea (iesirea din ou) se bate cap in cap cu nasterea, specifica mamiferelor. corect ar fi "pentru a oua cuvinte".

voi reveni

Dacă pare un efort și atât textul dlui Rachieriu e o stare poetică de onoare. Curajul metaforelor și alegoriile rare fac reflecție bună expulziilor filosofale ce-i drept de periat.
Cu toate că eclozarea mamiferului e un care liric cuvântul care ia ființă poate. Totul e ținte false inițiatice
Vă felicit pentru efort, vă mulțumesc pentru sfertul de oră, vă invit să vă dezvoltați poetica

ȘTEFAN
Te mai aștept să străbați poemele proprii cu privirea pătrunzătoare și cu rațiunea analitică.

VALENTIN
Limba e cea care lansează cuvintele în aer, fără ea nu am putea vorbi articulat, și, da, se poate spune despre cuvinte că eclozează, fiindcă nu sunt mamifere ca să nască.
Să înțeleg din comentariu că ești misogin ? căci cuvintele nu-ți sunt prietene.

RADU
Sunt recunoscător pentru comentariul amplu în care se întrevăd atenția lecturării și efortul spiritual al interpretării, și sunt încântat că ai pus poezia mea într-o categorie aparte, propunând un alt areal creațional pe acest site.

SORIN
Sunt flatat că ai denumit textul : o stare poetică de onoare, că ai apreciat curajul metaforelor și alegoriile ; asta e și intenția mea, de a dezvolta și amplifica viziunea poetică, căci ideile sunt fecunde.