Poezie
Lumină artificială și lumină naturală. Lacrimile și solitudinea
1 min lectură·
Mediu
Pentru un bărbat îndrăgostit
în zâmbetul ei
irizează raiul
însă este suficient să vorbească
și prostia țâșnește
din cavoul limbii
în respirația bărbatului
cuvintele inepte
parcă scormone
la rădăcina unui copac
pentru a-i afla copilăria
lăstarul
a supt din țâța pământului
Am băgat în priză
energia planetei
și în toate casele
s-a aprins lumina artificială
de care lumina naturală
râde
uitând că depinde de timp
și când acesta dă stingerea
lumina se retrage
și ni se înfățișează
întunericul nervos
care, ciudat, tolerează lumina artificială.
***
Lacrimile
au aroma amară
a tristeții
bucuria
are sonoritățile veseliei
urcând entuziasmul
pe axa verticală a fericirii
având fundații existențiale solide
În solitudine
sinele preia controlul
și zvântă lacrimile
iar în singurătate
îți contempli goliciunea
gândurilor, a sufletului și a eurilor
și construiești din fantezii
un falanster perfect
care din păcate
se dezmembrează
la contactul cu socialul și realul
În solitudine
scriem pe pereți
rune lirice
pe care le acoperim apoi
cu vopseaua în nuanța preferată.
023.410
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- razvan rachieriu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 161
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 50
- Actualizat
Cum sa citezi
razvan rachieriu. “Lumină artificială și lumină naturală. Lacrimile și solitudinea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/razvan-rachieriu/poezie/14077085/lumina-artificiala-si-lumina-naturala-lacrimile-si-solitudineaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RRSORIN
Comentariul tău mi-a stârnit bucurii speciale și rafinate, zâmbete epurate de duplicitate, conveniență și conformism.
Da, poetul trebuie să fie dezinhibat de prejudecăți, dogme și convenții, căci în urmărirea libertății totale, pare uneori un anarhist al cuvintelor.
Apreciez consecvența și constanța prezenței tale pe pagina proprie de creație.
Comentariul tău mi-a stârnit bucurii speciale și rafinate, zâmbete epurate de duplicitate, conveniență și conformism.
Da, poetul trebuie să fie dezinhibat de prejudecăți, dogme și convenții, căci în urmărirea libertății totale, pare uneori un anarhist al cuvintelor.
Apreciez consecvența și constanța prezenței tale pe pagina proprie de creație.
0
E un efort în care văd talia poetului dezinhibat de calcule și sisteme oricum matematica nu poate fi o știință.
Adresarea accentuează spectaculos despărțirea zărilor apoi a surselor apoi a cifrei doi și rămâne ce a mai rămas din 1 elementar.
Nu șțiu cum se plânge o astfel de poezie dar mie îmi dă zâmbetul în gândire.