Lupta dintre pozitiv și negativ. Arhitectul liric

Un poem ca un fluviu ce se adună într-o deltă a înțelepciunii...

Eu, spre deosebire de Stefan, am ramas in minte cu titlul, care mi-a zis ca voi gasi un text despre experienta personala si mi-a strecurat intrebarea "oare spre ce va inclina poetu?"
Dar, Razvan, nu te-ai dezmintit nici de data asta, mesajul e frumos, e cald si e pozitiv. Sa stii ca urmaresc poezii tale cu mare drag si interes, imi place umanul lor.
Intr-adevar, spiritual pare ultima instanta a omului si lumii, mai presus de vaicarelile sau extazul inimii si de ratiunile mintii noastre.
Alte aprecieri, mai tehnice, nu voi face, pentru ca mi-a placut totul - discursul prietenesc si intelept, versificarea libera si neincordata de surplsuri sau exagerari. Genul asta de poezie corespunde eticii sau finalitatii ei educative, pe care cred ca poezia ca specie ar trebui sa si-o insuseasca, daca nu mereu, din cand in cand.
Felicitari si la mai multe!

ȘTEFAN
Când două fluvii se întâlnesc în aceeași deltă a înțelepciunii, doi poeți navighează pe marea creației, pe aceeași navă numită Poezie.
Te mai aștept în delta înțelepciunii.
Cu prietenească iubire, Răzvan.

DIANA
Și mie îmi place și mă încântă căldura și umanul cuvintelor sublimate într-un comentariu care mi-a provocat o mulțumire amplificată în spirit de aprecierile făcute poeziei personale, și mă bucur că-mi urmărești poemele cu mare drag și interes, căci toți ar trebui să ne debarasăm de ipocrizii, malițiozități și vanități, și să îmbrățișăm umanul și eticul.
Cu iubire prietenească, Răzvan.

eu va negativizez in van creatiile eului sinelui personal si poetic ca reveniti si mai aprig cu vorbe din ce in ce sau la fel de ciudate. mai putin, nu.
panseuri ridicole, galimatias mai sus de la aprecieri...

VALENTIN
Tu consideri ridicol tot ce nu poți face, ce nu are tangență cu poeziile tale abstracte, absurde, ilogice și paradoxale, ca și cum ai scrie cu instinctul cras în loc să-ți folosești rațiunea, pe care poate ai pierdut-o în imundul și scabrosul creației tale lirice.

repugna cu adevarat incapacitatea dumneavoastra de a intelege. ce folositi nu este limbaj poetic, nici filosofic. ati citit carti proaste. nu i luati in seama pe cei care va lauda aiurea. retrograd la petrograd, sunteti mai slab pregatit decat oricare dintre saracii pe care ni i aduce in romanele sale, Dostoievski. si acolo, da prefacere si sec 19! va lipseste exact noima.

VALENTIN
Ceea ce scrii se află la polul opus cu ceea ce gândesc eu că este poezia, ai făcut vraiște prin ideile poetice, care au degenerat, în cazul tău, în înșiruire de cuvinte fără niciun sens, ilogice și abstracte, căci poezia fiind una din Arte, nu poate avea temelii iraționale și absurde, are propriile ei legi, chiar dacă sunt invizibile pentru neofiți.

gata sa primesc lectii si eu(nu de la dumneavoastra), dar sa scrieti "esente gnomice si filosofice", "poezia...întinde ramificațiile în adevăr" (care adevar?! credeti in adevar?), "imagini expresive securizate", "renunțare și aliații săi" (sunt rupte din context, care, context, e si mai slab. mai slab!), "spațiu necontrolat de rațiune", "poduri lingvistice", șamd...

Îndemn

"plurima mortis imago".
cu tâmpla pe luciul
ce curge morțiș
pe sub tine,
'nainte să scrii,
apucă-te bine.

domnule RR, ideile dvs sunt generoase, dar am cateva nedumeriri:
ce credeti ca aduce esential nou "renuntare" in raport cu "blazare"?
aceeasi intrebare pentru sine/eu, afecte/emotii, marketuri/piete, curajos/temerar
nu vi se pare ca "ondulatorii" e folosit impropriu? ganditi-va bine.
mi-ati putea explica cum stoarce poezia esenta din spiritele pamantului?
"stele luminiscente" - mai era necesar "luminiscente"?
in fine, cine e arhitectul liric, si ce rost mai are sa construiasca poduri peste apa in care poetul se descurca, inteleg, cu vitejie?

altfel, cu prieteneasca intelegere

un cititor

VALENTIN
Bineînțeles că mă număr printre cei ce cred în adevăr, oricât de supărător ar fi, căci nu am cum să cred în minciună, care atrage după ea cohorta de ipocrizii, perfidii, onctuozități și falsități.
Mă întreb dacă atunci când scrii versuri mai întâi le gândești, sau dacă le arunci pur și simplu pe hârtie.

RADU
Observațiile sunt pertinente d.p.d.v. al logicii, dar să lăsăm poezia să se răsfețe în ilogic, căci acesta îi crește imaginația, însă într-adevăr e bine să nu abandonăm logica, să facem din ea structura poeziei, pe care apoi o putem împodobi cu metafore, personificări, imagini poetice.
Ai pieptănat bine poemul, așa cum trebuie să facă orice poet care comentează o altă creație lirică.
Cu prietenie de poet, Răzvan.

vreti poezia sa fie acceptata asa cum este.

VALENTIN
Mă bucur că ai întins tu primul mâna, oricâte polemici avem, împăcarea este benefică, atât pentru unul, cât și pentru celălalt.