Să-nțepi la fel și rău și bun e, vezi tu, Mărăcine,
Modul cum ai să-nveți, tălică, ce-i rău și ce e bine;
Ai doar a sta, și-a urmări, ce unde coincide,
Și-a cântări ce iese-apoi, când cercul se
Iau în calcul arhetipul, căci femei sunt multe tare,
O să-ncep cu Preacurata, plec capul la cea mai mare!
Ușă făr' de cheie, tipa! Zisă 'scândură uscată',
S-a-ncăpățânat, nebuna, și-a ajuns chiar
Când totu-i clar precum un cer senin de vară
Ce-și oglindește privirea în ocean,
Când împărțim la toți aceeași scară,
Adie-ncet, suav și dulce, umbra de podgorean.
Doi suntem toți, ce devin
Să vorbești la general,
Îi treabă cu dichis,
Merge doar din vârf de val,
În drum spre paradis.
Vorbești de-ocean, vezi, bunăoară,
În chip de picătură
Util e să-l cunoști pe tot
Nu doar
Ce face OM din om neom?
Ce-i face viața lungă?
Să steie viața sub un pom...
Dar ușurel la pungă
Să tragă-n brazdă zi cu seară
Să-mbie și cezarul
Îi dă cu vară după vară
E mai dulceag
Susurul râului zglobiu încarc-a văii pace,
Până și regnul păsăresc, unit în simțiri, tace,
În nemișcarea majestuoasă a codrului, rășina
Se străduiește ne-ncetat balanței talerul a-nclina,
La
Privirea-i cu ochi galeși și fierbinți,
Pasul decis, balansul elegant,
Din gură cu-orice slovă minți,
Precis timpul în doi ți-e antrenant!
Măsori la fel și sclavi și președinți,
Afirmi ades
Cuvântul, bată-l sfântul, de când o fii pământul,
Transformă-ntr-o formă, niciodată conformă,
Țintește, lovește, instinctele trezește,
Vibrează, afiliază, arareori contează.
Compensează când
C-un gol primordial se umple pieptul,
Cuprinde-organe, piele, păr, mucoasă,
Sufletul, tacticos își cere dreptul,
Aruncând mii de săgeți ce-arată către casă!
Atenția-i distrasă din inima
Sunt stele mii și mii pe cer,
La fel și pe pământ,
Sunt simfonia lumii lor,
Sunt pulbere de vânt.
Născută stea din stea, rămâne,
Chiar și de-i zice Mielul,
Băgări de seamă s-ai, rumâne,
Puțin probabil, zic acum,
Să fie doar o boală
Și scuturîndu-se de scrum
Pe bolta-albastră zboară
Și lasă jos, hăt jos de tot,
Sub munții de cenușă
Aspecte negre-ntradevăr
Ce îi stăteau
Se umple marea de-ntuneric,
Se umple de minciună,
La ceas târziu, când chiar și greieri-și spun ultim 'Noapte bună!'
Se răscolește-nvârtoșat, trosnește și suspină,
În încercarea de-a spăla a
Lumea-i o mare de suspine
Ce se ridica-n sus, spre nori
Inselaciune, indiferenta, denigrare,
Punerea hoitului pe primul loc
Inaintea oricaror valori morale,
Sant toate crime la adresa
Stau.Ma gandesc
La societatea plina de rugina,
La oamenii cu foame de inavutire
Si-ncerc sa cred ca vremi mai bune o sa vina,
Ca lumea iese-ncet si sigur din orbire.
Mi-e mila, o mila
Sunt mort!
Si mort e tot in jurul meu!
Sufletul meu e mort,
Mort e si creierul,
Sant pe de-a-ntregul mort
Si totusi vad...,aud...
Ce mi se-ntampla oare?
De ce sant mort si nu ma
RB