Poezie
Vis
1 min lectură·
Mediu
C-un gol primordial se umple pieptul,
Cuprinde-organe, piele, păr, mucoasă,
Sufletul, tacticos își cere dreptul,
Aruncând mii de săgeți ce-arată către casă!
Atenția-i distrasă din inima ororii,
Moment fatidic, cu-ntregul teanc pe masă,
Și chiar de-n vis ai plaiurile, eterne vânătorii,
Substanța tot răzbate prin ochiuri vii de plasă.
Privirea-acum cuprinde Tot între alb și negru,
Cu-n aer princiar și-o mină mofturoasă,
Din violet și roz e făurit întregul,
Simțirea e prințesa, mereu simandicoasă.
Acțiunea conformă simțirii, dă substanță,
O știi demult, de mic, când admirai bunicii,
Cu barba ei căruntă, plină de eleganță,
Pavăză-neostenită, eternă-n calea fricii.
C-un gol primordial se umple pieptul,
În adierea schimbării Tot vibrează,
Sufletul, tacticos arată sceptrul,
Deschide, copile, ochii și visează!!!
00888
0