Poezie
Goliciune
2 min lectură·
Mediu
Sunt mort!
Si mort e tot in jurul meu!
Sufletul meu e mort,
Mort e si creierul,
Sant pe de-a-ntregul mort
Si totusi vad...,aud...
Ce mi se-ntampla oare?
De ce sant mort si nu ma doare?
Corpul meu se incapataneaza sa traiasca!
Hoitul refuza sa putrezeasca!
E singurul care ma tine-n lumea asta neagra
In circul asta macabru numit viata
Plina de necazuri, neimpliniri si agonie.
Dar oare ce imi trebuie sa fiu ca toti ceilalti?
Sa fiu nefericit dar totusi sa traiesc?
Sa vad, s-aud, sa rad, sa plang,
Sa simt si sa nu fiu indiferent!
Dar ce vad?
Lacasul sufletului e gol!GOL!GOLLL!
Un vid imens in locul sau troneaza
Si o grimasa impasibila, de ceara,
In incercarea de-a trai,
Imi impopotoneaza chipul schimonosit,
In agonia ultimelor rabufniri de mandrie!
Sufletul nu mai e, a disparut!
Dar cautarea lui nu a durat prea mult.
Inima, aceasta Cutie a Pandorei personalizata,
Stie si de aceasta data, singura cale de salvare.
Deschid incet cufarul,e plin doar de matase si noroi
Si se iveste-ncet, timid un nume,
Te rog, fi buna, DA-MI SUFLETU-NAPOI!!!
Si lasa-ma sa ma contopesc in lume!
P.S.:Fac parte din acei morti vi!
Tinand cu dintii de ultima sansa de-a trai!
Sperand ca va fi bine, mi se pare!
Si inima mea se incapataneaza sa ramana mare! :(âȘ
001.811
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Rares Bogheanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 219
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 36
- Actualizat
Cum sa citezi
Rares Bogheanu. “Goliciune.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/rares-bogheanu/poezie/179144/goliciuneComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.