radun gabor

Fiul meu m-a întrebat până unde poate să ajungă ,,iubirea’’ surprinzătoare întrebare (mi-am zis) și greu de dat un răspuns plauzibil până la cer sau până la soare sau poate dincolo de

După-amiază de duminică fierbinte, șoselele s-au topit devenind impracticabile și lipicioase, nu răzbat până la tine, pașii mei nepuntincioși stau prinși ca într-o capcană în bitumul

o singură dată ne naștem cu viața pe umerii goi în adâncul materiei dorm clipele nenăscute plouă organic peste cochiliile noastre ascund în palma ta cocoloșul meu de ființă unde

Nu știu de ce dar drumul până la tine mi se pare acum o veșnicie te-ai mutat într-un oraș straniu unde bătăile inimii sunt imperceptibile auzului meu un oraș interzis cu străzi înguste un

Închis în emisferele unei lumi diametral opuse cu palmele-mi mătur jumătățile lacrimilor într-o fantă rotundă făcută-n buza pământului le-amestec cu lutul chipului meu am rupt un petic

De astăzi m-am decis nu voi mai scrie stihuri vorbesc la modul cel mai serios am să le bag pe toate într-un sac și-am să le vând în piața Matache sau mai bine la colțul Presei

Sunt un pumn de carne aruncat în bătaia vântului de la miazăzi naufragiat prin laguna nopților siderale strânse-n mătasea corsetului lunii ca o inimă răsfățată în lumini și umbre

ești cerul meu liniștea câmpului, sărutul apelor, când sunt trecut, tu ești prezent, când sunt pe dinăuntru gol mă patrunzi aproape de natură. când sunt umilit mă condamni concesiv când

Tu și eu pe un țărm contemplam imensitatea mării ca doi stăpâni ai lumii ridicam un castel de nisip unde trupurile noastre să-și ascundă oasele îndrăgostite de privirile iscoditoare ale

Ce trist este orașul când moare o iubire nimicul se instalează prin pupile ca o interfață plină de sensuri neplauzibile sau de cele mai multe ori neînțelese oamenii aleargă în sensul

Frică îmi este să plâng, ochii o să-mi iasă din grotele osului, în lipsa lor n-am să mai fiu câinele tău însoțitor. frică îmi este să te strig, numele tău ar putea să mi se usuce pe

Aseară s-au duelat cuvinte grele și priviri ucigătoare habar n-am din ce motiv eram ca niște umbre isterice proiectate prin cei patru pereți ai camerei mai știu că am dormit separat m-am

O casă părăsită nu e altceva decât o casă părăsită un om părăsit de lume e mai mult decât un om părăsit alteori mai puțin așa cum se întâmplă să pierzi sau să câștigi totuși un om părăsit

Nu am știut că ferestrele casei tale nu se deschid spre exterior am încercat să-ți aerisesc antecamera la o simplă atingere geamurile lor s-au spart în mii de cioburi care se

privirile ne erau pioleți înfipți în crusta de sticlă a muntelui ce s-a înălțat printre inimi și brațe încleștate tu erai mai la Est țineai cu dinții coarda respirației mele deoparte și de

Nu îmi căutați înrădăcinarea pata mea neagră respiră din mila luminii reflectată în oglinda pământului caut cuibul neconcepând vise fără soare inexistent expropriat de toate punctele

Să nu râzi dacă am să-ți spun că am alergat o viață după o felie de fericire vei râde și mai tare când vei citi răspunsul pe amprenta sărutului cufundat adânc prin labirintul

Dacă mine aș muri n-am nevoie de toate degetele ca să-mi pot număra fericirea soarele va răsări la fel ca ieri trenuri ce pleacă și vin după același grafic prestabilit tu vei deschide

În fiecare dimineață îmi strig corpul chemându-l din cele 4 puncte cardinale la nord chem mâinile la sud capul la est trupul și la vest picioarele de fiecare dată vestul întârzie se

Am călcat pe urma pașilor tăi până când ți-am devenit umbră.

Privesc prispa copilăriei mele stam ghemuit pe genunchii lui tata serile erau calde semănau între ele tata avea barba aspră mă înțepa la fiecare plecare și venire o așteptam la căpătâiul

Nu ți-am spus cât de adânc te-am iubit de aceea în inimă o furtună-mi răscolește amintirile. vroiam să fii cu mine să urc pe brațele tale povârnișurile lumii contaminam cu râsul

De îmi vei chema pașii, voi face cărări pământului, aducându-ți un strop din lumina ochilor. De îmi vei chema brațele, le voi face aripi, să pot spinteca văzduhul până la