radun gabor

Ca să mă sinucid trebuie să fie întuneric ca pașii mei să rătăcească printre rădăcinile copacilor ascuzând trupul în păienjenișul venelor din inima pământului dar mă gândesc că

Un șofer adormit a trecut ca un fulger printr-o baltă de sânge stropindu-mă dau sictir cu multă emfază și mă scutur asemeni unui copac de crengile uscate îmi continui drumul respirând

Păpușarul s-a retras în culise pe un colț de foaie un autograf neterminat au rămas doar sforile împletite printre degete ca niște liane subțiri și lungi coborate până în talpa pământului la

Privesc din interiorul zidului meu lumea asta flamândă care mușcă atât de repede din viață de parcă n-ar mai fi exista alta ca și cum totul s-ar termina într-o singură rotație pe orbită a

Nu pot scrie versuri duminica asta chemarea îmi furnică tălpile pline de drumul spre tine simt zborul păsării cu un alt strigăt când sparge lutul iar eu cern țărâna de pe tine printre

Căzut în nada cerului albastru legat în lanțuri de buza pământului stă trupul meu sclav vieții doar gândul insidios plănuie o evadare jupuind pielea trupului cu unghiile ascuțite și lungi până

Au dat în pârg caișii la Corbeanca iar rozele mi-au scuturat petalele la poartă e-atâta sâmbătă în mine tapet empatic din lumea noastră moartă. în noptea asta albastră clătit-am ochii de

Când un bărbat iubește o femeie iarba lui crește preț de două inimi atât cât să-și poată ascunde bătăile prin crudul cald al clorofilei nici o talpă n-ar cuteza s-o calce doar

toamna asta am să tac- e prima oară când tac toamna sau, mai bine, am să țin respirația acestei lumi până când pașii tăi îmi vor mătura cioburile arămii sparte în suflet, scrutez

Te-am zărit lângă o lumânare strâmbă de seu priveai pe dedesubt cărarea tălpilor mele care duce spre tine ai ochii întorși peste timp și pleoape pline cu lacrimi patetice contopite cu

Spăl tălpile cu apa rămasă de pe buzele norilor desculț pe arcul curcubeului pășesc până la celălalt capăt m-agăț de culori să-mi stăpânesc echilibrul ca un portret privit prin ochii

Am să-mi părăsesc trupul pentru un timp nu pot preciza cu exactitate ziua întoarcerii mele poate fi o zi o lună poate fi o viață sau chiar două oricum acest lucru este irelevant mă voi

Din oasele trupului ridic un pod suspendat pe inimi-pilon pulsurile lor dinamice vor pompa prin vene apa vie potolind astfel setea nebună dintre trupuri.

O să-mi fac cuib în tine doar așa voi scăpa de chemările tale prin nopțile de nesomn arse voi respira prin ai tăi plămâni metamorfoză sângele-mi dezlănțuit în artere contaminat cu

Pentru dragoste nu s-a inventat o definiție perfectă unii oameni susțin că se împarte la un număr întreg dând rest iubirea principial dragostea și iubirea ar fi liantul cu care s-a zămislit

Sunt singurul om care încearcă să te imagineze în lumina ochilor chipul și forma trupului caut fiecare lucru pe care îl întâlnesc în cale și toate au o legătură inexplicabilă cu tine îți

Sărută-mi inima hibernată-n scorbura pieptului gura ta flămândă o va dezmorții ineluctabil vom valsa pasional duetul iubirii prin imensitatea culorilor până la epuizare.

Þi-am trimis un sms ,,vino la mine la ora 13.00’’ o invitație la o cină romantică doar tu și eu pregătesc ceva cu totul special ceva unic în rețetele gastronomice o să-ți gătesc inima

În ziua aceea parcă totul era un făcut toate femeile au născut în aceeași zi maternitățile înghițeau plozii iar doctorii se spânzurau cu cordoanele lor ombilicale pe fundalul unui ritual

Când iubesc cerul este un mic copil față de imensitatea din inima mea. Odată l-am închis într-una din camerele ei, tu deveniseși albastră, atât de albastră și umedă, ca și când buzele

Te pricepi mai bine la lucruri mărunte decât la definiții interminabile despre dragoste poți spune ,,te iubesc’’ fără să simți nimic ca și cum ai telefona la room service alo aș

etanșă e liniștea dintre noi doi nu are nici o fisură nici o frunză nici măcar un zâmbet s-o miște privesc diminețile cum sufletul tău vine spre mine ostil tăcut și indiferent ca o decorație

Nu-mi trezi iarba respirația ei nu m-a învelit încă ai s-adormi în verde și tu verde peste verde contopindu-mi crudul trupului.

Aici e singurul loc unde poți vedea păsările uriașe cu ciocul de fier care vin și pleacă din ceruri trăiesc aici și acest lucru mă preocupă tot timpul criza este tratată superficial țăranii