Idiosincrasie
Acele momente în care regretul e maestrul tău, când îți cucerește nevoia de amintiri, când vrei și nu poți atinge recele suferinței, când tot Universul se uită la tine așteptând prima mișcare, când
Nefericitul anotimp al sorții
Să visez la cortegiul obsesiilor, la toate clipele sfârșitului metempsihozei, prima obsesie paroxistă ce zdruncină lanțurile vieții încă de la prima naștere. Neacceptarea ei ne va elibera de restul
Prima și a doua considerație ale devenirii .
Am trecut prin meandrele devenirii, ale pacostei de a sufla rugul existenței mele. Întunericul m-a înzestrat cu alte secunde și alte vicisitudini atunci când doar eu am rămas la marginea leacului și
Puseu cu nebunie divină .
Așa am trăit în nesiguranța totului, așa mi-am justificat toate obsesiile pe care le-am lăsat să-și nască puii abisului înăuntrul sufletului meu. Mă consider maestrul resentimentului – nimic nu
Introspecție
Ploaia nu ține cont de vârstă. Să nu mai vorbim de ce vine după ploaie pentru că n-am face decât să adâncim pe ceilalți sau mai rău, chiar pe noi. Dar cum controlezi ploaia ? Cum vei putea înțelege
Numele meu din întuneric
Trăiesc într-o buclă nedefinită a timpului; pentru mine aceeași zi se repetă necontrolat și la începutul nopții mă găsesc în același abis în care am fost ieri sau acum două zile. Nu vine nimeni să mă
Lumina
Șoapte în întuneric. Apoi tăcere morbidă. De nicăieri o lumină orbitoare. Își puse mâna la ochi și cu cealaltă încerca să prindă lumina,o pipăia încet și nesigur,ca un virgin la prima lui atingere a
Concepție
Nu am găsit fericirea din simplul motiv în care l-am renegat pe Creator, în rest am îndeplinit toate cerințele Paradisului, recunosc că toate au fost indirecte izvorând în mare parte din indiferența
Tăcerea
Pe toți acești oameni fericiți eu îi văd tot timpul,dar niciodată nu vorbesc cu ei,nici măcar nu îndrăznesc să-i întreb de ce sunt fericiți,doar stau și mă uit la ei,câteodată cu dispreț,altădată
Întâlnire cu K. din Proces
K. nu a știut niciodată cum ar putea trăi într-o deplină concordanță cu sentimentele ei, dar n-a dat prea mare importanță, se resemnase ideii. Când m-am întâlnit prima dată cu ea, am stat de vorbă
Fuga celui amar.
Cimitirul trist al nopții, locul în care frunzele nu stau niciodată pe morminte, sunt suflate parcă de vântul rece pentru ca cineva să vrea măcar o dată a veni. El n-a mers niciodată, dar la
Gândul Bacantei
Oare la asta se rezumă tot miracolul vieții, cum îi ziceți voi ? La niște ultime clipe petrecute într-un întuneric pe care eu nu-l doresc ? Ca apoi scândurile să-mi strivească trupul pe care eu nu
Gând
Cântecul târziu în noapte al celor numiți orfani, l-am auzit de câteva ori, prima dată l-am ignorat intenționat, dar cu timpul m-a atras ca acel cântec al sirenelor homerice și m-am pierdut în
Gând
O întrebare a absurdului atunci când totul s-a schimbat afară de personaje. Deși viața începe și se oprește în fața bisericii, îndoiala pe care o exercităm de-a lungul existenței creează propriul
Vreasc
Ma plictiseam in intuneric - ma gandeam la destin cu o tehnica invidiata pana si de mine, auzisem doua versuri de la un necunoscut despre copaci si spitale de nebuni, incercam sa gasesc vreo legatura
Destin
Mama si tata plecasera, nici pana acum nu stiu unde, dar nu era ca si cum as fi putut sa-i opresc, cine eram eu sa-i contest ? Timpul plecase si el, eram singur pe lume, dar niciodata nu m-am plans,
Blestemul
Aproape ca innebunisem cand am vazut cat de frumos scria, devenisem o chimie desfasurata dintr-un tablou de pe perete; stiloul ei isi tragea cerneala din sufletul meu prizonier, gratiile dispareau in
Tratat de Fericire
E dificil sau imposibil sa ne imaginam viata fara toate aceste trairi dictate de constiinta : amintiri,sentimente disparute sau chiar si presupunerea zilei de maine. Timp pierdut, timp nerecunoscut -
Melancolia Resemnarii
Totul e doar refulare - ganduri neincetate care s-au solidificat in amintiri, in anumite tendinte de continuitate, de aici porneste melancolia ireversibilitatii timpului. Ar trebui sa le inchidem
Penumbra
Si astfel ma gaseam langa o alta femeie. Lasasem tot in urma, dar m-am regasit pe mine. Nu am gandit vreodata ca voi ajunge aici,dar iata-ma incercand sa abat singuratatea ce nu mi-a dat pace ani de
