Radu Tudor Ciornei

Toate-s vechi si doua toate Cind ma uit la sinii ei Imi vine sa zic : Nepoate, Adevaru-i : Panta Rhei.

lumea mea e locul în care fărădetine inima e doar o cămașă mototolită aruncată neglijent pe un scaun de bar

Chiar dacă ar fi să număr nimicul din doi în doi aș mai găsi o secundă între optimile cu punct mi-aș trage răsuflarea și aș începe din nou și aș spune că te iubesc încă dinainte de a începe

Și dacă nu ne-ar mai rămine decât noiembrie? (o lună uitată de alții pe o etajeră discutabilă) și dacă soarele ar intra subit într-o grevă de zile și dacă nu te-aș mai iubi decât fiecare a doua

Colind prin lumi Colind la stele Colind corăbii cu mărgele Colind prin ani înnebunindu-mi Colind de ani și ani știindu-mi Colind de noapte dimineața Colind îmbrațișând verdeața Colind

Și ce dacă nu ne spunem aceleași vorbe la ureche e de ajuns să visăm la fel. erau dimineți în care le explicam că vreau să te aud din stânga aveam o mâna atât de bolnavă de tine încât nici

Mama îmi spunea să nu mă mai ascund dimineața nu are loc de amintiri e acolo unde te aștepți mai mult zicea ea Și ce dacă nu mai ai nici măcar o dimineață liberă? Și ce dacă nu îți mai amintești

El pleacă acasă șopteau nenumăratele pietre de negru el nu mai e cum a fost șopteau niște ascunse neadevărate regăsiri ale aceluiași trandafir hai să pariem hai să pariem și nu va fi niciodată

Îmi era o vreme în care îmi era un vis ca o vreme îmi era o durere în care îmi era o durere ca o durere îmi era o neființă în care îmi era o uitare ca o uitare Îmi spuneau de o

chiar dacă uneori apăreai din mirările oglinzii te așteptam cu mâinile la spate pe unde treceai erau aprinse acele lumini neștiute de firea apologeților număram stele cu spatele câte una

Și iar era o noapte ca oricare alta o sâmbătă de după sâmbătă dinaintea sâmbetei legale aproape că mă așteptam să văd și apa aceea celebră cu mii de vise și mii de ore în care se strecoara un

Șase era un numar fără cuvinte era același repetabil număr fărădetine te așteptam pâna cind cineva spunea șase și eu fugeam spre aceeași școală în care îți aranjai cărțile prietenii viitorul

îmi rătăcea visul printre o mie de biserici aveam mai puține mâini ca de obicei ar fi putut să devină o săptămânală obișnuintă rugăciunea mea de dimineață micul meu dejun de noapte să nu

Pe mine așteptind s-ar putea naște comete dar cine naiba mai are răbdare în epoca unui \" buy one get one free \" te-am așteptat în palma unui soare care a răsărit mai încolo el îmi vorbea

Aseară am visat o umbră răsucită Se întorcea agale de la piață Năștea poeme într-o limbă aiurită Din care \'nțelegeam doar \"dimineața\" Alaltăieri un funcționar uituc la vamă A încurcat

In casa aceea fiecare usa avea un nume fiecare poet avea patul lui se incolonau disciplinati dimineata la masa un ceai si citiva biscuiti mai mult nu puteam sa le oferim fiecare poet avea

taci... ia-mă în brațe și aprinde-mi o tigară ca și cum peste tot pămintul ar fi vineri seara privește-mă fumând o tigară pe tot pamântul nostru e vineri seara taci... ia-mă cu tine unde