Radu Tudor Ciornei

taci... ia-mă în brațe și aprinde-mi o tigară ca și cum peste tot pămintul ar fi vineri seara privește-mă fumând o tigară pe tot pamântul nostru e vineri seara taci... ia-mă cu tine unde

Dimineața poartă pe degete locul în care timpul se povestește lui însuși întotdeauna puțin mai devreme așteptând răbdător deșteptarea celor care trăiesc cu puțin mai târziu

Se știe că nu i-au plăcut niciodată diminețile devreme se știe că am purtat-o la gât ca pe un pandantiv așteptând să îi crească într-o bună zi brațe de fluviu să mă dea pe spate amintindu-mi de

Îmi pregăteam cu fiecare pas ieșirea aceea din scenă fără nici măcar să știu că pe undeva mi se promisese o rentă viageră mi se oglindeau degeaba balustrade atinse de marginea surâsului ce păcat

Cu o inimă de cretă se poate desena visul răsăritului despre o dimineață Unu și cu unu fac doi Ce poet de patru bani e ăsta îmi veți zice pe bună dreptate unu și cu unu fac doi veți repeta

Tot ca data trecuta ? tot.... Ultima moneda Ultima am sa merg pe jos acasa azi... pic pic Parca era numai una am mai avut un ochi ascuns intr-o inima Pot sa va spun ce e

De ce plângi nebunule Întrebau cele două limbi gemene ale ceasului Ar fi putut să fie o primăvară intre nesăbuința toamnelor dar tu nu ai vrut De ce zâmbești nebunule Întrebau ele adăugând un

Îmi închideam un ochi în palmă Doar să îl pot deschide fără rost Și navigaaam pe-o mare calmă Coșmarul era mereu mereu la post. Îmi erau zilele-nchisori rupestre La toate răspundeam: ca

Noaptea ar fi trebuit sa fie locul in care femeile mele de rosu danseaza pe o singura clipa eu ma trezesc din intimplare si le ating cu timpla ele imi zimbesc si imi spun apoi ca noaptea e un loc

De la o vreme imi sterg aripile precum un soldat arma si-ti spun o sa zburam o sa zburam Fericirea e precum pusca lunetistului.

Eram colectionarul unor lucruri inutile stringeam in brate perna, compasul , laleaua din tatuaj imi treceam degetele peste bratul meu drept acolo unde intr-o zi vor adormi niste litere

Unde esti poezie ? nu am decit o camera goala care nu mai zimbeste am colturi numarabile pe degete vieti ascunse in pisici nevazute amintiri cu umbre si litere lipsa Unde esti poezie ? de

Niciodată o singură floare nu a vorbit atât de mult Niciodată o singură oră nu a avut atâtea alternative Niciodată un singur chip nu a avut atât de multe umbre

Și când va fi va fi odată precum în vară Ploaia Și când va fi va fi odată și îmi vei uita Odaia Aștept uscat Creștin pe buze Ploaia 3 fericiri și 3 meduze Aia

dacă nu se poate o să mai încerc măcar încă o dată am să îmi aduc un soldat de roșu lânga gura canalului am să îi spun că iubește din toată inima o femeie și că trebuie sa cânte așa cum a

Foamea venea de după niște zile în care soarele moare de după mesteceni albi, mai albi decât o iluzie de după o întrebare la care nu așteptam nici un răspuns era o poveste atât de simplă ca