Poezie
Mystere
2 min lectură·
Mediu
Învătasem că o nemișcare se poate înlocui cu o alta
deasupra mea era aceeași carte verde deschisă la o pagină fără sens
un acrobat cu ochii închiși își repeta pe umerii mei dansul
triplu salt triplu axel podul de piatră din picioare
toate bineînteles mai mortale decât s-ar cuveni
într-o peliculă îngalbenită un barman vietnamez amestecă un Martini
shaken not stirred
întind paharul în căutarea individualității
el îmi toarnă
mă regăsesc indisolubil incongruent indivizibil cu mine însumi
prim
dar ca întotdeauna al doilea
mergând pe aceeași stradă fără nume un felinar aruncă o remarcă
remarca e întotdeauna aceeași încerc să o prind din zbor
filmul ruleaza cu încetinitorul
remarca se sparge în fața degetelor mele
bărbia îmi lovește indiferența asfaltul
ți s-a părut îmi spune mâna dreaptă
angajată într-un ciclu sălbatic în care buzunarul de la spate
e actor secundar într-o coproductie demnă de un studio mai bun
ți s-a părut
repetă la urechea mea un glonte de cupru
ți s-a pă-rut
mai spune el înainte să dispară între câteva fire de păr
mi s-a părut
repet și eu după el citind mai departe dintr-o carte cu portative
știi, am emoții am atâtea emoții încât aș putea să deschid o școală
cu pereții de sticlă în care să învăț degetele să recunoască
în care să predau dezvătarea de Braille
în care să mă trezesc degeaba
ți s-a părut trecatorule
acolo nu a fost niciodată o stradă
acolo nu se vorbea nici o limbă credibilă
acolo realitatea se numește Ana
iar din când în când trenul.
033.498
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Radu Tudor Ciornei
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 255
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 35
- Actualizat
Cum sa citezi
Radu Tudor Ciornei. “Mystere.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/radu-tudor-ciornei/poezie/96313/mystereComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
BR
BRbazil rotaru✓
Se conjugă bine temele căutărilor. Pornești, ești stopat, nefăcând decât să-ți pregătești propria log-are poetică și, oarecum, anecdotică finală. Semnificația este totală, chiar dacă pornește din sugestii disparate, încărcate de ambiguitate, unite chiar de o discursivitate, care în mod fericit, le face bine. E o capcană în care lectorul cade, oprindu-se doar la primul strat al înțelegerii. Aici oamenii nu pot fi decât amintiri de oameni. Nu poți reface decât ontologia unei lumi haotice. Dar asta e. Marea scrânteală a scriitorilor rămâne crearea și traversarea de spații necunoscute, dincolo de vorbire.
0
SC\"acolo nu a fost niciodata o strada
acolo nu se vorbea nici o limba credibila\"... Uite o senzatie pe care am trait-o - de atatea ori! - si eu, si, cred ca nu numai eu, dar multa alta lume.
...Te mai recitesc eu, din cand in cand, in general, in cautare de poezie buna pe site. Finalul acestui poem insa ma obsedeaza. Antologic: \"acolo realitatea se numeste Ana /
iar din cind in cind trenul\". Dicton...
acolo nu se vorbea nici o limba credibila\"... Uite o senzatie pe care am trait-o - de atatea ori! - si eu, si, cred ca nu numai eu, dar multa alta lume.
...Te mai recitesc eu, din cand in cand, in general, in cautare de poezie buna pe site. Finalul acestui poem insa ma obsedeaza. Antologic: \"acolo realitatea se numeste Ana /
iar din cind in cind trenul\". Dicton...
0
CPDistincție acordată
Vin si eu cam tarziu. De fapt foarte tarziu.
Nu stiu cum n-am citit poemul asta mai devreme. Trebuie sa-i multumesc Silviei ca mi-a atras atentia asupra lui.
Pentru mine Nexus e un fel de simbol al site-ului asta. E poetul pe care il citesc cu cea mai mare constanta inca de la inceputurile mele. Pentru ca niciodata nu am plecat dezamagita din pagina lui. Si cateodata gasesc poeme absolut superbe, care ma absorb, pe care le recitesc cu emotie, in care imi caut locul si mi-l gasesc. Asa este cel de sus.
Nu voi spune ca e impecabil construit, ca nici un cuvant nu e in plus sau in minus. Voi spune doar ca e o poezie care merita citita cu sufletul dar si cu mintea, luata de exemplu despre cum se scrie, dar si traita ca emotie si metafora.
O poezie pe care ma bucur ca am citit-o, neputand spune ca imi pare rau ca n-am scris-o eu. Nu se putea sa o fi scris eu.
Nu stiu cum n-am citit poemul asta mai devreme. Trebuie sa-i multumesc Silviei ca mi-a atras atentia asupra lui.
Pentru mine Nexus e un fel de simbol al site-ului asta. E poetul pe care il citesc cu cea mai mare constanta inca de la inceputurile mele. Pentru ca niciodata nu am plecat dezamagita din pagina lui. Si cateodata gasesc poeme absolut superbe, care ma absorb, pe care le recitesc cu emotie, in care imi caut locul si mi-l gasesc. Asa este cel de sus.
Nu voi spune ca e impecabil construit, ca nici un cuvant nu e in plus sau in minus. Voi spune doar ca e o poezie care merita citita cu sufletul dar si cu mintea, luata de exemplu despre cum se scrie, dar si traita ca emotie si metafora.
O poezie pe care ma bucur ca am citit-o, neputand spune ca imi pare rau ca n-am scris-o eu. Nu se putea sa o fi scris eu.
0