RCRadu Tudor Ciornei
Verificat@radu-tudor-ciornei
Suceavawww.facebook.com/nexusrtc
„What is this thing that build our dreams yet slips away from us ?”
Exista un anumit tip de fictiuni prin care autorul incearca sa se elibereze de o obsesie,aceasta nefiindu-i clara nici macar lui insusi. De bine, de rau acestea sunt singurele pe care pot sa le scriu.ba mai mult, sunt povestile misterioase pe care am fost silit sa le scriu inca de…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Marci
prima strofa mi se pare destul de anapoda ,mai mult prin sfirsit. Incepe bine se termina cu un semn de intrebare
pe care nu il inteleg cum nu inteleg nici cratima din ginduri-lor.
Dupa aceea e OK. E un poem pacifist reusit.Citatea din PF e reusita dar nu mai abuza.
In rest ..numai bine
prima strofa mi se pare destul de anapoda ,mai mult prin sfirsit. Incepe bine se termina cu un semn de intrebare
pe care nu il inteleg cum nu inteleg nici cratima din ginduri-lor.
Dupa aceea e OK. E un poem pacifist reusit.Citatea din PF e reusita dar nu mai abuza.
In rest ..numai bine
Pe textul:
„Tăticu, ai reparat matale soneria?" de Marciana Stoicescu-Ortega
0 suflu
ContextMai bine ne dictionarizam putin inainte sa bolduim. Mai ales cu miinile in solduri. Revizuirea unor definitii ne poate ajuta sa nu patim ca nevasta politistului.
Si sa nu va las sa va intrebati va spun eu ce a patit cind se certa cu alta nevasta de politai.
Ea zice : du-te fa in aia mati !
Celalta ii spune: Vai cum vorbesti, te stiam femeie culta !
Iar ea ii zice distrugator (cu bold) Culta e ma-ta si soru-ta fa !
Si sa nu va las sa va intrebati va spun eu ce a patit cind se certa cu alta nevasta de politai.
Ea zice : du-te fa in aia mati !
Celalta ii spune: Vai cum vorbesti, te stiam femeie culta !
Iar ea ii zice distrugator (cu bold) Culta e ma-ta si soru-ta fa !
Pe textul:
„peroratie viciata" de Alexandru Stefan Mihaila
0 suflu
ContextAndrei, care sunt anagramele in textul asta ?
Sau poate am ramas in urma cu definitiile noi ?
Sau poate am ramas in urma cu definitiile noi ?
Pe textul:
„peroratie viciata" de Alexandru Stefan Mihaila
0 suflu
ContextPentru calitatea deosebita a textelor tale am hotarit sa ai nivel 120. Cam tirziu dar mai bine decit niciodata.
Meriti!
Iti multumim ca esti cu noi si printre noi, poate daca timpul iti va permite sa mai faci ceva comentarii in special unor noi veniti pe care i consideri demni de atentie.
Meriti!
Iti multumim ca esti cu noi si printre noi, poate daca timpul iti va permite sa mai faci ceva comentarii in special unor noi veniti pe care i consideri demni de atentie.
Pe textul:
„celui care musca (I)" de ruxandra stanescu
0 suflu
ContextInteresant, bine construit, curgator.
Mai ales ca in domeniul poeziei de genul acesta e enorm de greu sa nu cazi in ridicol sau in locuri comune.
Mi-a placut.
PS. nu am avut ocazia sa iti multumesc pentru un comentariu pertinent si elaborat la una din poeziile mele. O fac aici. Ai un scris format , as putea spune chiar matur. Mai astept texte. Iti voi ridica si nivelul la 105 ca un semn de buna vestire.
La recitire.
Mai ales ca in domeniul poeziei de genul acesta e enorm de greu sa nu cazi in ridicol sau in locuri comune.
Mi-a placut.
PS. nu am avut ocazia sa iti multumesc pentru un comentariu pertinent si elaborat la una din poeziile mele. O fac aici. Ai un scris format , as putea spune chiar matur. Mai astept texte. Iti voi ridica si nivelul la 105 ca un semn de buna vestire.
La recitire.
Pe textul:
„Secret căprui" de Alexandru Ciochia
0 suflu
ContextTao, daca ai sa te uiti in pagina mea ai sa vezi ca abia am spart greva doamnelor.
Mersi mon ami :)
Pentru Andia ceva special despe subiectul acesta. Cred ca stie textul. Oricum il puteti citi cu totii.
Mircea Cartarescu :
Pururi tanar, infasurat in pixeli
Am fost intr-o vreme, pe cand viata incepuse sa mi se para atat de cenusie incat nu mai merita sa fie traita, un maniac al jocurilor pe computer. Timp de un an de zile am avut nevoie de doza zilnica de virtualitate: imi faceam toate treburile pe fuga, renuntasem la mincare si la somn si imi tremurau mainile dupa tastatura si mouse. Intarziam la cursuri, pentru ca nu ma lasam pina nu rezolvam o situatie dificila de pe ecran, incepusem sa visez peisajele artificioase din jocuri si sa vad sincer (ca Rimbaud altadata) in troleu, in drum spre Universitate, \"orci\" verzi si \"dwarfi\" portocalii in loc de trecatorii de pe strada. Cind imi priveam mainile aveam citeodata un moment de panica si tresaream: unde naiba imi disparuse arbaleta ?
Pe linga multe alte efecte de adinca alienare, jocurile de actiuni si strategie mi-au schimbat, in acea vreme nu tocmai indepartata si nici cu desavirsire incheiata, insasi ideea despre om, despre trup, despre felul cum arata si functioneaza bucata asta complicata de materie care asculta - partial - de vointa noastra. Caci personajele din aceste jocuri, fie ele \"humans\", \"dwellings\" sau \"critters\", sunt, oricat de complex ar jocul, tot atit de diferite de fiintele vii cum este gandirea computerului de cea omeneneasca. Ele nu sunt mai rudimentare in reactii decat organismele, ci sunt altfel. Desi provin din freamatul imaginarului colectiv, din legendele si din bestiariile medievale sau din \"commando\"-urile moderne, ele nu sunt totusi fiinte care urmeaza logica basmului, ci o alta, cu totul noua.
Corpul, in mai toate jocurile de strategie, de \"beat\'em up\" sau de \"adventure\" este, in primul rind, cuantificat. Eroii cu care te identifici sunt, de fapt, un summum discontinuu de parametri. Nu e important cum arata ei - pozele iti arata cavaleri si cavalerite de toate rasele si mutrele - ci scalele valorice din spatele lor. Ai de ales, de fapt, intre abstractiuni cu punctaje diferite la diferite aptitudini: forta, inteligenta, curaj, initiative... E ca si cand fiinta umana ar veni pe lume cu un anume potential vital fix, ce se poate subamparti in variabile. Daca vrei sa cresti inteligenta eroului tau, trebuie sa-i scazi forta sau curajul cu acelasi numar de puncte.
Apoi, vitalitatea sa e tradusa, in general, in moduri cu totul conventionale, fara nici o legatura cu situatia din realitate, asa cum avionul functioneaza altfel decat pasarea. Mai intii, unele personaje, mai ales cele din chinuitoarele \"platform games\", au mai multe vieti, uneori reprezentate prin inimioare sau pietre pretioase. De cite ori cad de la inaltime sau in apa, e ranit sau curentat etc., personajul mai pierde o viata, iar cind toate sunt pierdute, jocul se incheie. In jocurile tridimensionale complexe ca \"Doom\", \"Quake\". \"Duke Nuk\'em\" si nenumaratele loc clone, te identifici cu eroul central pana intr-atit, incat el intra cu totul sub pielea ta. Iti raman afara, in cimpul tau vizual, doar mainile cu care tine arma. Asta-i tot ce mai vezi din el, adica din tine insuti. Ceea ce te mai sustine pe dinauntru e bara albastra sau verde a vitalitatii lui, care acum iti tine loc de coloana vertebrala. In timp ce joci, nu inteligenta ta patrunde in corpul lui, ci invers, tu esti cel invadat de o inteligenta inumana, de \"alien\", si de acum incolo tu vei juca dupa regulile jocului. Bara vitalitatii tale e la fel de cuantificata. Fiecare bulgare de foc pe care-l primesti in fata ti-o scurteaza cu un segment. Este viata ta, asa cum pe taramul nostru nu o poti vedea niciodata, caci aici nu stii cat de adinc esti ranit de gloante, de nerecunostiinta sau de o iubire pierduta. Nici cit de lung e segmentul care ti-a mai ramas.
Uimitor peste masura e ca fiintele din computer, intre care tu insuti cand ajungi un \"game junkie\", isi pot redobandi, la fel de grotesc cuantificat, vitalitatea. Est ranit ? Abia mai horcai ? Nu-i nimic. Iti ramane intotdeauna speranta sa te refaci. N-ai decat sa cauti, prin labirinturile sumbre prin care aluneci, miraculoase truse sanitare sau cutii cu medicamente, nu se stie de cine si in ce scop lasate in drumul tau. Cand dai de vreuna, un fulger verde ilumineaza ecranul, un \"Ahhh!\" satisfacut se aude si deodata... te simti mai bine: bara vietii tale s-a mai lungit nitel. Alteori, in hrubele unui castel parasit, gasesti mancare si bautura, sau geme miraculoase care te insanatosesc de diferitele ciume si holere pe care le-ai contractat. Pe langa toate acestea, fapt neobservat in realitate, poti alege de la inceput nivelul de viata virtuala pentru care te simti pregatit: \"Easy\", \"Medium\" sau \"Hard\", ceea ce te scuteste pe viitor de o multime de probleme. Nu stiu ce-as fi ales in pantecele mamei, sau imediat dupa nastere, sau la majorat: o constiinta mai usoara sau mai grea ? O dragoste mai usoara sau mai grea ? O carte mai usoara sau mai grea ? Stiu insa ca as fi vrut sa fac eu alegerea, nu sa aleaga altii (fie si ursitoarele) pentru mine.
Dar ceea ce deosebeste esential vietile noastre virtuale de cele reale este miraculoasa si binecuvantata putere de a da \"Save\". \"Salveaza, tati, salveaza !\" imi spune fiica-mea, alarmata, din doua in doua minute, de cate ori ma priveste jucandu-ma. \"Jucandu-ma\" ? Nu: traindu-mi viata virtuala, cea in care sunt erou, in care n-am nevoie de prietenie, dragoste sau fericire, cu o intensitate cum n-am trait niciodata in \"lumea cea comuna\". Inaintea fiecarei confruntari decisive \"salvez\". Daca pierd, dau timpul inapoi de unde am salvat, si-mi indrept greseala. Altfel, rareori as putea incheia un joc. Daca, vreodata, as fi consultat de Autorul jocului in care traim cu totii si as putea sa sugerez o singura imbunatatire a lui, asta as indrazni sa cer: \"Doamne, da-ne macar de cateva ori in viata, puterea de a folosi comanda <> !\", de a da timpul inapoi, de a sterge remuscarea, suferinta, raul provocat altora, de a repara ireparabilul.
De fapt, toti pina la unul pierdem jocul in care suntem angrenati din cauza acestei mici erori tehnice care va fi, probabil, corectata in versiunea viitoare, Life II, sau cum se va fi numind.
Mersi mon ami :)
Pentru Andia ceva special despe subiectul acesta. Cred ca stie textul. Oricum il puteti citi cu totii.
Mircea Cartarescu :
Pururi tanar, infasurat in pixeli
Am fost intr-o vreme, pe cand viata incepuse sa mi se para atat de cenusie incat nu mai merita sa fie traita, un maniac al jocurilor pe computer. Timp de un an de zile am avut nevoie de doza zilnica de virtualitate: imi faceam toate treburile pe fuga, renuntasem la mincare si la somn si imi tremurau mainile dupa tastatura si mouse. Intarziam la cursuri, pentru ca nu ma lasam pina nu rezolvam o situatie dificila de pe ecran, incepusem sa visez peisajele artificioase din jocuri si sa vad sincer (ca Rimbaud altadata) in troleu, in drum spre Universitate, \"orci\" verzi si \"dwarfi\" portocalii in loc de trecatorii de pe strada. Cind imi priveam mainile aveam citeodata un moment de panica si tresaream: unde naiba imi disparuse arbaleta ?
Pe linga multe alte efecte de adinca alienare, jocurile de actiuni si strategie mi-au schimbat, in acea vreme nu tocmai indepartata si nici cu desavirsire incheiata, insasi ideea despre om, despre trup, despre felul cum arata si functioneaza bucata asta complicata de materie care asculta - partial - de vointa noastra. Caci personajele din aceste jocuri, fie ele \"humans\", \"dwellings\" sau \"critters\", sunt, oricat de complex ar jocul, tot atit de diferite de fiintele vii cum este gandirea computerului de cea omeneneasca. Ele nu sunt mai rudimentare in reactii decat organismele, ci sunt altfel. Desi provin din freamatul imaginarului colectiv, din legendele si din bestiariile medievale sau din \"commando\"-urile moderne, ele nu sunt totusi fiinte care urmeaza logica basmului, ci o alta, cu totul noua.
Corpul, in mai toate jocurile de strategie, de \"beat\'em up\" sau de \"adventure\" este, in primul rind, cuantificat. Eroii cu care te identifici sunt, de fapt, un summum discontinuu de parametri. Nu e important cum arata ei - pozele iti arata cavaleri si cavalerite de toate rasele si mutrele - ci scalele valorice din spatele lor. Ai de ales, de fapt, intre abstractiuni cu punctaje diferite la diferite aptitudini: forta, inteligenta, curaj, initiative... E ca si cand fiinta umana ar veni pe lume cu un anume potential vital fix, ce se poate subamparti in variabile. Daca vrei sa cresti inteligenta eroului tau, trebuie sa-i scazi forta sau curajul cu acelasi numar de puncte.
Apoi, vitalitatea sa e tradusa, in general, in moduri cu totul conventionale, fara nici o legatura cu situatia din realitate, asa cum avionul functioneaza altfel decat pasarea. Mai intii, unele personaje, mai ales cele din chinuitoarele \"platform games\", au mai multe vieti, uneori reprezentate prin inimioare sau pietre pretioase. De cite ori cad de la inaltime sau in apa, e ranit sau curentat etc., personajul mai pierde o viata, iar cind toate sunt pierdute, jocul se incheie. In jocurile tridimensionale complexe ca \"Doom\", \"Quake\". \"Duke Nuk\'em\" si nenumaratele loc clone, te identifici cu eroul central pana intr-atit, incat el intra cu totul sub pielea ta. Iti raman afara, in cimpul tau vizual, doar mainile cu care tine arma. Asta-i tot ce mai vezi din el, adica din tine insuti. Ceea ce te mai sustine pe dinauntru e bara albastra sau verde a vitalitatii lui, care acum iti tine loc de coloana vertebrala. In timp ce joci, nu inteligenta ta patrunde in corpul lui, ci invers, tu esti cel invadat de o inteligenta inumana, de \"alien\", si de acum incolo tu vei juca dupa regulile jocului. Bara vitalitatii tale e la fel de cuantificata. Fiecare bulgare de foc pe care-l primesti in fata ti-o scurteaza cu un segment. Este viata ta, asa cum pe taramul nostru nu o poti vedea niciodata, caci aici nu stii cat de adinc esti ranit de gloante, de nerecunostiinta sau de o iubire pierduta. Nici cit de lung e segmentul care ti-a mai ramas.
Uimitor peste masura e ca fiintele din computer, intre care tu insuti cand ajungi un \"game junkie\", isi pot redobandi, la fel de grotesc cuantificat, vitalitatea. Est ranit ? Abia mai horcai ? Nu-i nimic. Iti ramane intotdeauna speranta sa te refaci. N-ai decat sa cauti, prin labirinturile sumbre prin care aluneci, miraculoase truse sanitare sau cutii cu medicamente, nu se stie de cine si in ce scop lasate in drumul tau. Cand dai de vreuna, un fulger verde ilumineaza ecranul, un \"Ahhh!\" satisfacut se aude si deodata... te simti mai bine: bara vietii tale s-a mai lungit nitel. Alteori, in hrubele unui castel parasit, gasesti mancare si bautura, sau geme miraculoase care te insanatosesc de diferitele ciume si holere pe care le-ai contractat. Pe langa toate acestea, fapt neobservat in realitate, poti alege de la inceput nivelul de viata virtuala pentru care te simti pregatit: \"Easy\", \"Medium\" sau \"Hard\", ceea ce te scuteste pe viitor de o multime de probleme. Nu stiu ce-as fi ales in pantecele mamei, sau imediat dupa nastere, sau la majorat: o constiinta mai usoara sau mai grea ? O dragoste mai usoara sau mai grea ? O carte mai usoara sau mai grea ? Stiu insa ca as fi vrut sa fac eu alegerea, nu sa aleaga altii (fie si ursitoarele) pentru mine.
Dar ceea ce deosebeste esential vietile noastre virtuale de cele reale este miraculoasa si binecuvantata putere de a da \"Save\". \"Salveaza, tati, salveaza !\" imi spune fiica-mea, alarmata, din doua in doua minute, de cate ori ma priveste jucandu-ma. \"Jucandu-ma\" ? Nu: traindu-mi viata virtuala, cea in care sunt erou, in care n-am nevoie de prietenie, dragoste sau fericire, cu o intensitate cum n-am trait niciodata in \"lumea cea comuna\". Inaintea fiecarei confruntari decisive \"salvez\". Daca pierd, dau timpul inapoi de unde am salvat, si-mi indrept greseala. Altfel, rareori as putea incheia un joc. Daca, vreodata, as fi consultat de Autorul jocului in care traim cu totii si as putea sa sugerez o singura imbunatatire a lui, asta as indrazni sa cer: \"Doamne, da-ne macar de cateva ori in viata, puterea de a folosi comanda <> !\", de a da timpul inapoi, de a sterge remuscarea, suferinta, raul provocat altora, de a repara ireparabilul.
De fapt, toti pina la unul pierdem jocul in care suntem angrenati din cauza acestei mici erori tehnice care va fi, probabil, corectata in versiunea viitoare, Life II, sau cum se va fi numind.
Pe textul:
„Dragoste de (l)user" de Radu Tudor Ciornei
0 suflu
ContextSi voua va multumesc dragilor. Asteptam reactiile mai ceva decit LOredana Groza in \" buna seara iubite te astept ca si cind\" Am incercat ceva ce nu mai facusem de mult.
Pe textul:
„Autoportret cu Moscove" de Radu Tudor Ciornei
0 suflu
ContextVa multumesc la toti, am sa revin.
Sunt impresionat, ma duc sa ma culc , miine am sa tin un speech ))
Adrian , povestea ta nu e un comentariu. E un cadou. Minunat.
Multumesc !
Sunt impresionat, ma duc sa ma culc , miine am sa tin un speech ))
Adrian , povestea ta nu e un comentariu. E un cadou. Minunat.
Multumesc !
Pe textul:
„Dragoste de (l)user" de Radu Tudor Ciornei
0 suflu
ContextVezi ca ai pus un y in plus. E malaika. Atit.
Malaika, nakupenda Malaika. Angel, I love you Angel.
Malaika, nakupenda Malaika.
Nami nifanyeje, kijana mwenzio, What should I do, your lover?
Nashindwa na mali sina, we, I don\'t have any money
(LITERALLY: I\'m defeated by
wealth, I don\'t have any.)
Ningekuoa Malaika. I would marry you, Angel.
Nashindwa na mali sina, we,
Ningekuoa Malaika.
Pesa zasumbua roho yangu Money is troubling my soul
Pesa zasumbua roho yangu
Nami nifanyeje, kijana mwenzio,
Ningekuoa Malaika.
Nashindwa na mali sina, we,
Ningekuoa Malaika.
Kidege, hukuwaza kidege. Little bird, I always
dream of you, little bird,
Kidege, hukuwaza kidege.
Nami nifanyeje, kijana mwenzio,
Nashindwa na mali sina, we,
Ningekuoa kidege.
Nashindwa na mali sina, we,
Versurile originale si ceva traduse intre ele. In engleza.
Malaika, nakupenda Malaika. Angel, I love you Angel.
Malaika, nakupenda Malaika.
Nami nifanyeje, kijana mwenzio, What should I do, your lover?
Nashindwa na mali sina, we, I don\'t have any money
(LITERALLY: I\'m defeated by
wealth, I don\'t have any.)
Ningekuoa Malaika. I would marry you, Angel.
Nashindwa na mali sina, we,
Ningekuoa Malaika.
Pesa zasumbua roho yangu Money is troubling my soul
Pesa zasumbua roho yangu
Nami nifanyeje, kijana mwenzio,
Ningekuoa Malaika.
Nashindwa na mali sina, we,
Ningekuoa Malaika.
Kidege, hukuwaza kidege. Little bird, I always
dream of you, little bird,
Kidege, hukuwaza kidege.
Nami nifanyeje, kijana mwenzio,
Nashindwa na mali sina, we,
Ningekuoa kidege.
Nashindwa na mali sina, we,
Versurile originale si ceva traduse intre ele. In engleza.
Pe textul:
„malayica, nacupenda malayica" de Miahi Muntenita
0 suflu
ContextMa adaug si eu la corul vestitorilor de bine.
Sa mai auzim... Ma pun si eu la rindul celor care mai asteapta ceva poezii pentru o parere mai ampla. Insa avem de unde cere si asta e minunat.
Sa mai auzim... Ma pun si eu la rindul celor care mai asteapta ceva poezii pentru o parere mai ampla. Insa avem de unde cere si asta e minunat.
Pe textul:
„Oboseala" de violeta balion
0 suflu
ContextSensibila si bine facuta . Schimba gresaela de ortografie ca nu esti arab...
M-ai facut sa zimbesc ...
M-ai facut sa zimbesc ...
Pe textul:
„Cere-mi" de Ștefan Petrea
0 suflu
ContextRomantica, cu miros de dantela veche, destul de bine realizata.Ultima strofa chiar buna.
Rime destul de facile, imagini reusite,te-ai tinut destul de bine departe de locurile comune patentate.
Nu e genul meu poezia romantica insa cert e ca nu e una cum am vazut zeci de mii pe aici.
Succes in continuare
Rime destul de facile, imagini reusite,te-ai tinut destul de bine departe de locurile comune patentate.
Nu e genul meu poezia romantica insa cert e ca nu e una cum am vazut zeci de mii pe aici.
Succes in continuare
Pe textul:
„Visare" de Ștefan Petrea
0 suflu
ContextAbscons bre. ai halit o litera si toti nenii si tantile nu au vazut. Io am sa iti spun.
Ai comis-o. Sper ca ai fost iertat si mai mult decit atit. Se vede ca ai pus suflet.
Iti pun si eu o pila ca zic zau ca ai zis bine. Ferice de asemenea iubire cei iubiti....
Ai comis-o. Sper ca ai fost iertat si mai mult decit atit. Se vede ca ai pus suflet.
Iti pun si eu o pila ca zic zau ca ai zis bine. Ferice de asemenea iubire cei iubiti....
Pe textul:
„poezie de dragoste fara inceput si sfarsit" de Cosmin Dodoc
0 suflu
ContextDupa un inceput promitator finalul m-a aruncat in lacrimi.
Ce ti-a venit sa pui sintagma asta atit de comuna roasa ca un himen de prostituata ?
Renunta la ultimul vers. E foarte buna poezia fara el.
Oricum ai ceva de spus.
Ce ti-a venit sa pui sintagma asta atit de comuna roasa ca un himen de prostituata ?
Renunta la ultimul vers. E foarte buna poezia fara el.
Oricum ai ceva de spus.
Pe textul:
„Te urmez Doamne!" de Geronimo Trascau
0 suflu
ContextGerg, tu ai impresia ca acest gen de poezie e incurajata aici ?
Vezi tu comentarii , stelute pene, dosuri de maimuta la poeziile lui ?
Omul asta (ca multi altii) isi tine poeziile aici.Atit tot. Fara pretentii. Citi oameni fara nici o treaba cu poezia nu isi citesc elucubratiile atinse de filoxera sau lingoare in cenacluri ? Citi altii umplu cosurile redactiilor ? Incearca sa privesti turma de vaitatori in versuri ca pe un rau constant dar benign al lumii literare.
Daca te-a revoltat poezia asta ( si pot sa te revolte inca 20000 de pe site care sunt infiorator de stupide)de ce vorbesti la plural ?
Intr-adevar nu e un loc elitist in care doar citiva alesi se gratuleaza reciproc si nasc noi fractiuni cu pretentii de NouaGeneratiecarevainsanatosipoeziaromanadintemelieprinscuipareaincapamagnatilormomentuluipreocupatidoardeaveresimaiputindepoeziaadevarata.
Si eu (si altii) am fost adeptii unei asanari a textelor. Insa nu putem sterge tot ce nu e de valoare. Cred ca in ierarhia stabilita tot de noi gasesti autori(ca nu suntem poeti cu totii) care nu au nici in clin nici in declin cu genul practicat aici.
Ca sa inchei, nu incerca sa tragi la tema textul asta ca sa dovedesti ca aici\"se injura\" conceptul de poezie.
Poate in poezia asta , da, OK. Inca in alte mii tot de acord.
Imi place sa cred ca nu esti dintr-aceia care spun fraze colective de genul \"toti ungurii sunt prosti\" \"tiganii trebuiesc nimiciti pina la unul\" \"americanii sunt o haita de barbari supertehnologizati\" etc...
Iti recomand sa treci peste frustrarea (normala ) provocata de refuzul textului tau. Ai dreptate,asta e un altfel de pornografie, mai periculoasa.
Daca vrei sa transmiti parerea ta despre ce si cum facem aici , despre cum crezi tu ca ar trebui sa o facem si unde gresim acum esti binevenit.
Vezi tu comentarii , stelute pene, dosuri de maimuta la poeziile lui ?
Omul asta (ca multi altii) isi tine poeziile aici.Atit tot. Fara pretentii. Citi oameni fara nici o treaba cu poezia nu isi citesc elucubratiile atinse de filoxera sau lingoare in cenacluri ? Citi altii umplu cosurile redactiilor ? Incearca sa privesti turma de vaitatori in versuri ca pe un rau constant dar benign al lumii literare.
Daca te-a revoltat poezia asta ( si pot sa te revolte inca 20000 de pe site care sunt infiorator de stupide)de ce vorbesti la plural ?
Intr-adevar nu e un loc elitist in care doar citiva alesi se gratuleaza reciproc si nasc noi fractiuni cu pretentii de NouaGeneratiecarevainsanatosipoeziaromanadintemelieprinscuipareaincapamagnatilormomentuluipreocupatidoardeaveresimaiputindepoeziaadevarata.
Si eu (si altii) am fost adeptii unei asanari a textelor. Insa nu putem sterge tot ce nu e de valoare. Cred ca in ierarhia stabilita tot de noi gasesti autori(ca nu suntem poeti cu totii) care nu au nici in clin nici in declin cu genul practicat aici.
Ca sa inchei, nu incerca sa tragi la tema textul asta ca sa dovedesti ca aici\"se injura\" conceptul de poezie.
Poate in poezia asta , da, OK. Inca in alte mii tot de acord.
Imi place sa cred ca nu esti dintr-aceia care spun fraze colective de genul \"toti ungurii sunt prosti\" \"tiganii trebuiesc nimiciti pina la unul\" \"americanii sunt o haita de barbari supertehnologizati\" etc...
Iti recomand sa treci peste frustrarea (normala ) provocata de refuzul textului tau. Ai dreptate,asta e un altfel de pornografie, mai periculoasa.
Daca vrei sa transmiti parerea ta despre ce si cum facem aici , despre cum crezi tu ca ar trebui sa o facem si unde gresim acum esti binevenit.
Pe textul:
„Ghiocei de Martie" de Florin DeRoxas
0 suflu
ContextTi-a iesit !
Si ai bagat si cuvintul magic.
Am si eu una in gusa dar nu s-a fiert destul.Poate am sa ii dau drumul in curind.
Si zi si mie cum se va chema volumul,gasire unui titlu mi se pare mai dificila ca orice poezie...
Sau deja l-ai botezat \"Utopii prelapsariene ?\"
Si ai bagat si cuvintul magic.
Am si eu una in gusa dar nu s-a fiert destul.Poate am sa ii dau drumul in curind.
Si zi si mie cum se va chema volumul,gasire unui titlu mi se pare mai dificila ca orice poezie...
Sau deja l-ai botezat \"Utopii prelapsariene ?\"
Pe textul:
„(somnul narațiunii naște noștri)" de alex bâcu
0 suflu
ContextAdevarat va spun ca e o poezie buna. Curgatoare.
Buna realizare !
Sa o impanam :)
Buna realizare !
Sa o impanam :)
Pe textul:
„Cantecul toreadorului" de Ion Nimerencu
0 suflu
ContextInainte se trimiteau separat poezii pt grupaje. Acum cele 35 -40 de poezii acopera si grupajul? Sau trebuiesc trimise separat?
In rest dragi membri va reamintesc ca aceasta este sansa dumneavoastra de aur.
Va rog sa va selectati textele si sa participati.
Succes !
In rest dragi membri va reamintesc ca aceasta este sansa dumneavoastra de aur.
Va rog sa va selectati textele si sa participati.
Succes !
Pe textul:
„CONCURS DE POEZIE" de ioan matiut
0 suflu
ContextAi dat lovitura !
Subscriu la rubrica permanenta.
Subscriu la rubrica permanenta.
Pe textul:
„Carcoteala zilei" de Gabriel Nita
0 suflu
Context