Poezie
poezie de dragoste fara inceput si sfarsit
3 min lectură·
Mediu
esti ori de cate ori te vad
un amestec ideal de indiferenta si tandrete
implinit intr-un ritual absons undeva spre seara.
esti dupa-masa si seara absorbita de tine,
eu nu mai exist , poate decat intr-un colt al rapsodiei romane
fluturand glorios palaria sperietorului de ciori.
esti paraginita spre margini,
jumulita de miscarile masive de pamant de la capul bunei sperante,
intocmesti state de plata pentru paienjenisul de la colturile camerelor
-de ce dracu’ spun camere cand e de fapt doar una?-
si rabufnesti cu saliva pe pereti cand din gresala daram taramul acela efemer
cu badarania mea de prost gust- de parca ar exista alta-
si ma privesti dezgustata de hidosenia mainilor mele
care nu stiu altceva sa faca decat sa te mangaie.
esti intunecata sus, sus, acolo sus spre soare
tu te luminezi doar cand atingi cu talpile, frumusete de talpi,
varfurile rotunjite ale conurilor de brad,
te si inrosesti si inrosesti si camasa si fusta si pielea mea
cand mirosi din plin sentimentul de fraguta ce coboara de la mine din soapte
din penumbre
din umbre
din sarutul fugar si copilaresc ce ti-l dau inainte de masa.
esti ori de cate ori te visez si reusesc sa rotesc asa cum vreau eu,
sa dansez vals cu tine cu picioarele tale pe picioarele mele
cu mainile tale pe mainile mele
cu sanii tai pe sfarcurile mele
cu chipul tau pe masca mea
anemone, anemone, anemone
m-ai batut mar cand am strigat cu vocea de piatra ca eu de fapt nu sunt
ca eu exist doar prin propria ta inchipuire
mi-ai spus sa nu-ti iau visul dintre degete, sa nu-l mananc, el nu e salata verde,
eu nu sunt salata verde,
te-am ascultat ca un bou si-am ramas tintuit
pe vata de zahar a balerinei de portelan
undeva, intr-o vitrina, langa o librarie in care statea chircit
volumul meu de versuri dedicat tie.
esti
nu ori de cate ori ci de fiecare data cand eu nu sunt,
participi solemn la intonarea imnului si apoi scuip seminte prin coltul gurii
imitand hilar copilaria mea, a noastra, a copilului.
esti de fiecare data cand ma privesti in ochi cu buzele,
cand prin zambetul tau vad ceva ce numai eu pot vedea
esti de fiecare data cand iesim in oras
sub stele licarind noi
sub noi licarind stelele
esti de fiecare data esti
fir-ar mama ma-sii sa fie de verb.
anemone, anemone, anemone
esti in parc, pe leagan in somn
pe gleznele mele
murdarind pantalonii cu petale de pink floyd
esti si-n pennsylvania si-n pantomima
mai esti suparata acum pe mine?
055119
0
\"esti ori de cate ori te vad\".
Uite ce zice Adrian: ca tu esti un tip inca pur si ca ar trebui sa scrii asa cum esti. Si are mare dreptate. Daca imi amintesc bine, asta ti-am zis-o si eu la inceput cand ti-am vazut primele poeme. Nu erau ale tale. Aici probabil nu ai stiu cum sa o scrii, dupa prima strofa ai gasit calea, dar ti-a fost mila sa tai prima strofa. Pune-o deoparte si incearca sa lucrezi pe ea, ca exercitiu, pana cand iti va veni manusa. In prima strofa esti imbracat cu hainele unui batran, mai departe se pare ca te-ai hotarat si tu sa intri in randul lumii si te-ai imbracat in pantaloni cadrilati si T-shirturi.
Plus ca, le-as recomanda celor interesati sa o citeasca cu Billie Holiday, preferabil \"Porgie and Bess\", Gershwin. Merge fantastic.
Si asa, mi-e foarte draga, imi indica ce ai fi fost daca ai fi scris paeland numai la locurile comune din prima strofa.
Cu drag
Bogdan Geana