Poezie
Zenobia
2 min lectură·
Mediu
mi-am desprins spatele de aripile fluturilor
convins ca limita de sus a umbrei mele se intuneca
si se intrepatrunde cu limita de jos
ca intr-o bolta in care mana mea subjuga timpul
intocmai unei pendule
sau mai bine a unui somn in care stateam de veghe
si ma retrageam in cochilie silit
sa spun lucruri pe care nu le spun niciodata
sa fac fapte pe care nu le fac niciodata
sa mor spijinit de tocul usii asa cum nu mor niciodata
- mai esti?
( m-am strigat in gand sa nu ma trezesc
eram foarte obosit)
valsam prin stuful inmarmurit de un vant tomnatic
un-doi-trei, un-doi-trei, un-doi-trei
ma visam cu tine lipit de urechea stanga
surpandu-mi timpanul
infundandu-mi vocea cu faldurile camasii tale de noapte
negresind nici-un pas
neinspirand decat aerul pe care-l respirai tu
neimpartind cu nimeni decat tocul de la pantoful tau
(si intr-un final grandios)
neimpotmolindu-ne
nevizitandu-ne mortii
neintelegandu-ne decat gandurile
- pentru cineva care are o singura viata
ar trebui sa inmultesti nuferii galbeni pana la rasaritul soarelui
imi transmiteai prin maini sa am grija unde calc
sa miros inainte de a mirosi
sa visez inainte de a visa
sa mor inainte de a muri
bucata din tine- bucata din mine
in seara aceea aveam chef sa iesim in oras
sa luam cina, sa ne intalnim privirile si in alta parte
sa ocolim drumul, portul, masa, mainile, picioarele
chiar si supradozele de culoare, de apa si pamant dintre
palmele noastre-patru unite
in seara aceea incercam sa ne imbracam unul in pielea altuia
sa mergem pe coridor desculti
prima usa pe stanga, prima usa pe dreapta,
a doua usa pe stanga, a doua usa pe dreapta
sa nu ajungem niciodata la W.C.-ul din capat
in seara aceea
am vrut sa dormim vizitandu-ne fratii
decojind felie cu felie portocalele culese
in seara aceea
departe de noapte
acum concluzionam razboaie civile
fumam cu crucea-ntre dinti deziluzii
cu ceata deasupra ochilor alergam peste mlastini
spate in spate
eu si ea soptindu-mi ca un flaut trist
mi se parea ca Zenobia isi bause mana
094.606
0
Pentru \"limita de sus a umbrei mele se intuneca\" și simfonia negațiilor, numai gânduri-lumină!
Andreea