<b>ultimul meu poem/<b>
imagineaza-ma deschide ochii si imagineaza-ma intr-o lume de sticla sa alerg pas cu pas fluturii somnorosi de pe lacrimile inorogilor cazuti in buzunare imagineaza-ma undeva pe o banca langa un
Zenobia
mi-am desprins spatele de aripile fluturilor convins ca limita de sus a umbrei mele se intuneca si se intrepatrunde cu limita de jos ca intr-o bolta in care mana mea subjuga timpul intocmai unei
femeia se iubeste din genunchi
si daca cineva ma enerveaza peste masura o sa imi flutur indispozitia pe la nasul tuturor filfizonilor si filfizoanelor, uite asa, provocator de necinstit fata de oameni ostracizand, femeia
\"Mortii raman tineri\"
alerg pe un pod ce-si flutura aripile pe copertile cartilor de povesti intai cu fata, apoi cu spatele, la sfarsit cu bratele deschise spre talazuri in pantaloni scurti in carouri testez genele
poezie de dragoste fara inceput si sfarsit
esti ori de cate ori te vad un amestec ideal de indiferenta si tandrete implinit intr-un ritual absons undeva spre seara. esti dupa-masa si seara absorbita de tine, eu nu mai exist , poate decat
