Poezie
Oboseala
1 min lectură·
Mediu
Nu am nici macar o ceasca de cafea.
Sa-mi torn…
si sa ma simt..
mai bine
Peste tot, am revarsat dezordine:
buline din carton
cu care divinitatea
imi rasplateste rabdarea.
Iata inca o fiinta rabdatoare!
Da-i o bulina!
Las-o sa zaca,
intr-o meditatie putreda,
printre vase murdare
si covoare nebatute.
Nu am nici macar o tigara.
S-o fumez…..
si sa-mi respir nelinistile mute
printre
zidurile de fum albastru.
Sunt un pitic cu barba.
Intr-o oglinda sparta si patata
imi numar firele carunte
pentru ca vreau sa-mi uit
caii albi
calariti candva langa regi scrantiti.
Invat totusi sa urasc,
intr-o fascinatie aiuritoare,
umezeala oboselilor matinale.
034446
0
IB
