Poezie
Mostenire
1 min lectură·
Mediu
Am sa-ti las, probabil,
mostenire,
toata colectia mea
de gulere catolice.
Intelegi?!
Te fac , astfel, urmas al Papei.
Am visat azi-noapte ce trebuie
exact
sa fac.
Le voi racori in prima zi de ianuarie
si, pana-n ultima
noapte de decembrie,
le voi rascoli din adancuri
sa le descopar rasadurile.
Iti voi lasa, cred,
mostenire,
si florile de-abia inmugurite
Mi-ar mai trebui un an-
exact,
sa le fac sa te recunoasca dupa
mirosul tau de toporasi.
Ador mirosul tau de toporasi!
Gulerele astea s-au invatat insa
prea mult
cu mirosul meu de lavanda!
Ador mirosul meu de lavanda!
Si-apoi
inca un an – sa le demonstrez
(incapatanatele!), moartea mea.
Si-apoi
inca un an – pentru viata ta.
Un an si cu un an fac
doi ani!
Ehei! Si inca! Si inca! Si inca…
Mai bine nu-ti mai las,
mostenire,
gulerele de urmas al Papei.
Am sa-ti las,
totusi,
un crucifix.
Nu cere decat o coroana de spini si o Golgota.
Ah! Si trei zile spre a invia!
003098
0