un fel de

mi se-nchid ochii nu de somn asta încă ar fi bine aș trage două-trei sforăituri și ziua ar trece liniștită cu dopuri cauciucate în urechi așa, stau de veghe între lanuri de secară, de orz, de grâu de paie care ies pur și simplu din pereții de chirpici alb varuiți mi-au spus mie niște oameni ca, dacă îți reduci universul la un punct și nu-l pierzi din ochi suficient de mult timp ca să uiți și cum te cheamă poți levita cică e și ăsta un fel de zbor