Un poet în care nu se schimbă nimic pentru că rezonează cu universul e ca o cutie goală care îi anunță pe ceilalți, cu zgomote surde, că e bătută cu bățul.
Poetul mai întâi e om, mai apoi devine poet. Schimbarea se produce doar în planul ascuns al sufletului. Comunicarea cu ceilalți oameni aduce adevărata schimbare, rezonanța de plin a cutiei lovită de băț.Geniile pot fii, de ce nu, și ignorante în viața socială.Cu respect,Anne-Marie.