Radmila Popovici

Cristina, mă tem că nici măcar ceață nu-s, deși am, cel puțin, curaj să mă cațăr pe acest turn și sînt conștientă că am șanse să mă izbesc rău de tot de fraged ce e. Dar... am speranța că mai sus mă așteaptă întinse mîini de ajutor precum e a ta și ale celorlalți, care nu se obosesc să-mi ia în seamă umilele reflecții.

Dragă omule integru,
Viața e doar alb și negru
Și de vrei să-mi fii scăpare,
Imi aruncă o culoare.

Bun e laptele de soacră
Ce hrănitu-ți-a bărbatul
Care viața îți consacră.
Of, iertat fie-mi păcatul!

Explicația am prins,
Dar să știi, nu m-a atins
Cît să fac o mimă acră.
Am un pic pînă la soacră ;)

În primă instanță sînt nespus de curioasă să-ți citesc eseurile. Tot ce ține de culori, pietre, arome etc și simbolistica lor mă interesează. Polemica la acest capitol deasemeni, iar ce ține de poezia de mai sus și culori e un pic altă temă și palitră. Sînt sigură că ai sesizat-o. Mă bucură dialogul - o stare de spirit aparte.

Ades mă prind că nu am mîini pentru sculptat și nici gînd pentru a putea spune, dar ochii, deși mai bine ar vedea doar roz, văd și negrul. Ești binevenit, dacă zici că găsești ceva aici. Cu același respect.

Am revenit și eu, prin fum pot spune și-s nespus de încîntată să cred că Va găsesc sănătoși pe aici, căci
care-i treaba? Vreau să profit de un popas la umbra poeziei și la focul inspirației. Nu mi-a trebuit mult să mă fac comod, ca la mine acasă, lîngă omul cu \"balanța\" și să-mi zic că bine mai e printre ai tăi.

Mă înghițea iodul mării și treceam prin rîndurile \"O mie și una de nopți\", cartea eternei ispite. Apoi am găsit totul aici. Da, era să fiu mușcată de șarpe.

Ferice de Dumneavoastră
Că n-o vreți pe cea albastră.
Nu de alta, biata soacră
N-ar mai fi o poamă acră.

Oricine, femeie, ar dori să te fi inspirat. Cine te-a învățat, maestre, atît de bine ce vrea să audă femeia? Ar trebui să n-aibă auz să nu te-audă. Mă bucur că am ales din prima anume acest \"text vechi\", căci cum ți-am mai spus-o înclin de patrea \"vechiului clau\".

Ce bine c-am ajuns și aici!

Să știi că i-ai spus-o maestrului pe nume. Mă bucur și eu de această dedicație binemeritată.

Femei ușoare, viclenie, înșelăciune, tristețea uitării- jalnică epavă și... recunoașterea fățărniciei - aproape un act de eroism pentru aceste timpuri știrbite de minciună.
La fel de impresionată.

Nu căsca lîngă oglindă!
Ea! e plină de defecte.
Nervii pot să se întindă
Doar cu vorbe înțelepte.

Mihaela, ochiul tău mi-a găsit tăcerea în umbră și mi-a readus zîmbetul.
Vladimir, plăcut îmi e să remarc un gust deopotrivă, chiar și pentru o clipă.
Claudiu, m-ai surprins cu supraaprecierea, ai fost un critic prietenos și, deși nu scriu p-u *, etc, primesc mai mult cînd remarc încă o trecere, ciar și-n formă de atac. Iar acel mic % îmi mulțumește orice așteptare.
Florin, sper c-ai încetat numărătoarea, de altfel ești foarte activ zilele astea și mă miră incursiunea ta constructivă. Ai ghicit cu \"mielul\", îmi suna prin minte zilele acelea, iar rima e \"problema\" mea și-s întru totul de acord că nu vin cu noi combinări. De fapt nu-mi pun problema și uit de matematică cînd vine pe la mine cîte o modestă poezioară. Ai grijă totuși, că într-o zi ei, porcii, or să zboare. La urma urmei, ce nu face progresul? ;)
Tuturor inspirație și zile calde nu doar la propriu!
-umbra-

Simona, nu am insinuat nici pe departe că ai scrie pentru un public anume. Ce am simțit eu în prea puțin citită de mine opera ta, e anume starea aceasta de spirit pe care eu o pun mai presus decît toate, reieșind dintr-un adevăr verificat și confirmat de viață - cei mai buni învățători, dar și critici sînt copiii. Promit, nu din amabilitate, ci din interes sporit, că o să te citesc mai mult și-s nespus de curioasă să văd și latura ta inaccesibilă, cum spui. Cu tot respectul pentru cineva, care a făcut ceva în \"Lumea Cuvintelor\", poate grandios, încît să fie oaspete de onoare al adolescenților, care, de fapt, sînt greu de atenționat și impresionat și-n același timp, dacă ai har, ești steaua lor călăuzitoare. Nemaivorbind de chestii de suflet. Eu tocmai te-am sesizat perfect și răspunsul tău promt mi-a confirmat asta. Iar ce-am sugerat despre măcar un suflet, a fost nu altceva decît unul din criteriile, care-i mulțumește pe adevărații artiști- nici succesul, nici venitul, nu cantitatea, ci trăirea pe care o crează. Sper să mă fi făcut înțeleasă și îți mulțumesc mult pentru plăcerea acestei zile cu tine.

Nu doar textul, cît și dialogul la fel de poetic mi-au atras privirea și, dacă ar fi să-mi conturez o modestă părere, e aceea că uneori mă obosesc textele întortocheate, cu idei difuze, cu \"zum\", \"bah\", \"scîrț\". Vreau ceva fluid, transparent, poate cald și dulce, ceva pentru adolescenți îndrăgostiți. Pentru asta scrii tu și e minunat, chiar nefiind afișat și comentat în abundență, să ajungi exact în miezul măcar al unui suflețel inocent, care va sorbi însetat și-și va potoli cu adevărat setea.

Dar mai așteaptă și pentru această ultimă așteptare merită să ții sufletul la gură - poate e un Isus.

\"Mai bine zis: un om normal poate fi poet?\" Bine ai mai spus-o!

Aștept s-o termini, deși e banal să pui punct creației. E dură muza asta a ta, te-a inspirat rău de tot. În sens bun.