Și toamna-n calda-i miere

Ti-am spus ca-mi place cum scrii - aici, reusesti sa creionezi, cu destula dibacie, o atmosfera de basm, de dragoste dulce. Dar alegi, nu stiu de ce (pot doar presupune)o formula care indeparteaza o mare parte a cititorilor zilei de azi...
O sa ma duc si la celelalte (parca doua)texte recent postate.

Elia,
Ma intereseaza foarte mult de ce anume \"presupui\" tu ca am ales aceasta \"formula\" de scriitura si de ce ea \"indeparteaza o mare parte a cititorilor\". Eu scriu din mai multe motive. Textele aceste anume le-am scris... iubind. Dar scriu si pentru ca asta mi-am dorit dintotdeauna, si fiindca nu stiu sa fac altceva decat sa scriu si sa citesc, si pentru ca nu as putea trai fara sa scriu.
Ma intereseaza impactul pe care il are poezia mea la cititor. Si asta si fiindca in ultimii 6 ani nu mi-am mai adus textele dinaintea cititorilor. (Inainte o facusem din plin). Ma intereseaza mai mult parearea cititorilor decat a criticii. Poate mai indicat ar fi sa postez toata cartea... dar, cred ca as putea sa fac asta mai la urma, dupa ce textele vor fi fiind deja citite. Apoi, ele ar putea fi relecturate (de cei dornici sa o faca) si in ordinea pe care am dat-o eu. O carte e altceva decat un poem. Ea construieste si se construieste dintr-o multime de elemente.
Scrie-mi ce crezi despre asta.
Simona

Draga Simona, eu iti dau dreptate, a scrie pentru tine este vital, a scrie pentru cititori este esential - mi-am exprimat doar o temere in privinta receptarii - pe acest site - a unor astfel de poeme, frumoase, dar usor desuete. Sper din tot sufletul sa fiu contrazisa de numarul de afisari si de comentarii pe care le vei primi.
Da, ar fi bine sa postezi text cu text, nu mai multe deodata - aici se scrie mult, e greu sa citesti tot... Dar ma bucur sa stiu ca la capatul postarilor tale, voi avea in fata ochilor o carte. Cum ai intitulat-o? Si de cand scrii? Asta e deja curiozitate.:)
Scrie, nu te opri. Si m-ar interesa sa citesc si texte noi, concepute, poate, si sub influenta lecturilor de aici.
Numai bine si spor la lucru.:)

Cartii ii spune \"Toamna in Casiopeea\". E deja a patra. De scris scriu de cand ma stiu. Mesteresc la versuri de pe la 6-7 ani, asta inseamna de aproape 3 decenii. Celelalte lucruri din biobibliografia mea pot fi mai mult sau mai putin relevante. Cei 6 ani de absenta mi-au spus-o si mie. Cat despre receptare - surpriza mea a fost sa constat ca aceasta carte a prins extraordinar la adolescenti. La cei indragostiti. Poate tocmai de aia. Intr-o zi, la capatul acestui an scolar, am primit un telefon de la o eleva dintr-un liceu bucurestean, care avusese acces la carte. Era vineri. Luni, in chiar ultima saptamana de scoala, fusesem rugata sa vin la clasa lor sa le vorbesc. Profa de romana, bibliotecara si o mana de copii. Cred ca am vorbit pana la urma mai putin despre poezie si mai mult despre sentimente. Despre suflet. Ora de poezie se transformase intr-o ora de \"educatie sentimentala\", cum o numise cineva. Si tot despre adolescenti: colegele fiicei mele (care abia a intrat la liceu vara asta) au citit si ele cartea - si au selectat deja versuri \"de pus intr-un bilet ori intr-o scrisoare\". Dar nu e desuetudine in poezia mea. E doar, putin, altceva, pentru ca prevaleaza aici sinceritatea sentimentului. E altfel decat in mai vechile mele carti.
Sper sa iti placa si ce voi mai posta.
Multumesc pentru promptitudinea raspunsului.
Simona

Nu doar textul, cît și dialogul la fel de poetic mi-au atras privirea și, dacă ar fi să-mi conturez o modestă părere, e aceea că uneori mă obosesc textele întortocheate, cu idei difuze, cu \"zum\", \"bah\", \"scîrț\". Vreau ceva fluid, transparent, poate cald și dulce, ceva pentru adolescenți îndrăgostiți. Pentru asta scrii tu și e minunat, chiar nefiind afișat și comentat în abundență, să ajungi exact în miezul măcar al unui suflețel inocent, care va sorbi însetat și-și va potoli cu adevărat setea.

Radmila,
E un sambure de adevar in cele ce scrii. Doar ca nu am scris textele acestea anume pentru adolescenti. Poezia mea dinainte era ceva mai criptica - inaccesibila poate pentru unii cititori. Desi am avut acum 8 ani, la prima carte, un dialog superb cu o clasa dintr-un liceu din Bacau. (Era ora lor de pregatire pentru teza, iar profesorul o sacrificase pentru intalnirea cu mine. Au facut atunci comentariu pe text la prima vedere si, pana la urma, asta a fost si subiectul tezei lor, considerata de multi cea mai frumoasa si mai placuta teza pe care au dat-o).
Acum, ca si atunci, nu am scris pentru un \"public-tinta\". Dar m-a incantat sa descopar ca textele mele au devenit nu doar accesibile adolescentilor, ci si placute mintii si inimii lor. Intamplator, lucrez de ceva vreme (si) intr-o biblioteca, unde principalii \"utilizatori\" sunt elevii de la liceele din preajma. Imi place foarte mult dialogul cu ei. Si simt ca invat si eu ceva de la ei, mai ales in ce priveste receptarea proaspata, inocenta, a lumii in care traim. Si mai invat ca tineretea e o stare de spirit.
Simona

Simona, nu am insinuat nici pe departe că ai scrie pentru un public anume. Ce am simțit eu în prea puțin citită de mine opera ta, e anume starea aceasta de spirit pe care eu o pun mai presus decît toate, reieșind dintr-un adevăr verificat și confirmat de viață - cei mai buni învățători, dar și critici sînt copiii. Promit, nu din amabilitate, ci din interes sporit, că o să te citesc mai mult și-s nespus de curioasă să văd și latura ta inaccesibilă, cum spui. Cu tot respectul pentru cineva, care a făcut ceva în \"Lumea Cuvintelor\", poate grandios, încît să fie oaspete de onoare al adolescenților, care, de fapt, sînt greu de atenționat și impresionat și-n același timp, dacă ai har, ești steaua lor călăuzitoare. Nemaivorbind de chestii de suflet. Eu tocmai te-am sesizat perfect și răspunsul tău promt mi-a confirmat asta. Iar ce-am sugerat despre măcar un suflet, a fost nu altceva decît unul din criteriile, care-i mulțumește pe adevărații artiști- nici succesul, nici venitul, nu cantitatea, ci trăirea pe care o crează. Sper să mă fi făcut înțeleasă și îți mulțumesc mult pentru plăcerea acestei zile cu tine.

Draga mea, Radmila (oh! ce nume frumos ai! e al tau?, viata m-a adus adesoeri in apropierea cartilor si a celor foarte tineri. Ma simt bine in preajma lor, si ei se simt bine in preajma mea. E un inceput bun pentru o viata, si poate fi si o continuare buna... Cat despre \"criticii\" tineri - mi-a fost dat sa simt asta - te taxeaza imediat ce nu mai esti pe lungimea lor de unda. Cu atat mai mult m-am simtit minunat sa constat ca le place ce scriu. (N-am fost profesoara si probbail nu voi fi niciodata, dar a ma afla in preajma copiilor si a adolescentilor e un dar divin pentru mine).
Cat despre \"grandiosul\" pe care l-am facut in \"lumea cuvintelor\" - asta ramane de vazut...
Cu bine.

toamna ca un basm dulceag. frumos...

\"Și toamna-n calda-i miere\" Mi-a placut mult versul acesta, care m-a si adus aici! In rest mi-a fost mai greu sa-ti citesc poezia, poate din cauza ritmului, mai putin obisnuit. Eu le prefer pe cele care \"curg\"...La tine parca intri intr-o alta lume...

Mierea ta m-a prins..nu ma mai pot misca..Imi place cum scrii foarte mult! te astept pe la mine la comentarii!