Poezie
Chemare
1 min lectură·
Mediu
Cu fire de nisip pictez chemarea
cu spume în extaz tabloul ung
paletă mi-i atât de mare marea
dar cursul împlinirii e prea lung!
Mă urc cu albatroși în căutare
și salt cu salt mă face tot mai vânt
m-arunc în tine-atât de vie mare
când norii depărtărilor mă mint
Coralii mă rănesc a încercare
și sângele-mi hrănește creasta lor...
Înghite-mă atât de rece mare
te umple de un dor multicolor!
În zori de zi cu-a ta învolburare
mi te revarsă toată pân’la fund
înalță-mă apoi fertilă mare
de razele fierbinți să mă pătrund
025
0

Astazi ai postat un text din fotografia caruia se scurge toamna. Am preferat sa las un semn in subsolul acestuia. Sa fie vuietul marii care m-a chemat? Vara inca nu s-a dus si nici eu nu am plecat in concediu:) si mi-e dor.