Ra Soare

Oare voi fi vreodată mai mult decât o femeie intr-o lume de bărbați? Cu ce drept se pun ei pe piedestal? Puterea brațului? Le e atât de frică să nu fie cineva mai tare; nu cumva o femeie să facă

Viața mea o ia pe un făgaș nou. Schimbări...vor fi ceva. Nu mă voi trezi în acelasi pat, iar priveliștea de pe geam va fi alta. Vor fi mai mulți în casă. Va trebui să învăț a ceda. Va fi mai puțină

Ce oameni, ce lume. Câtă răutate, invidie, nefericire. O aud pe mama spunând că ea nu mai are nici o speranță. Asta face viața din om. Când era tânără, avea vise mari și toată viața înainte. Acuma

E o zi ca oricare alta și plec de-acasă în grabă, enervată și supărată pe toată lumea; în stație e multă lume. Vine un trolebuz iar o babă se împiedică în mulțime; mă întâlnesc cu o Alexandra și

Iarăși bate vântul la fereastră. Aud cum foșnesc frunzele, cum se zbat ramurile. E vară. Pe mine acest anotimp mă afectează cel mai tare. E-o melancolie în aer, un amalgam de sentimente răvășite.

O frunză se cutremură la prima adiere - Un vânt de început de toamnă își face apariția. Șiret, el se strecoară printre ramuri Copacii-atinși se zbat de plăcere. Înșelătorul lor le spune cât

I-am trimis o scrisoare. Acum o săptămână. Mi-am zis că de pierdut nu mai am ce. El oricum nu mai e lângă mine. A plecat de mult. Nici nu mi-a zis la revedere. Am așteptat să-mi răspundă dar

Acum mai mult ca niciodată Privesc în ochii tăi Caut... și ce găsesc? Nimic. Doar întuneric. Altădată eu zăream Marea și un cer de stele Parcă ieri tu mă iubeai Și azi? Ce

Mă plimb în noapte, Singură pe stradă Număr stelele de sus Și frunzele care-au căzut. Mă las purtată De aripi de vânt Și toamna mă îndrumă Spre visul meu. Mă plimb ca o nebună Pe străzile

Pierdut prin negurile nopții Străbați un singur drum ales; Tu cauți poate o lumină La cap de viață, al ei deces. Ești palid, alb și rece Mergi beat pe-asfaltul negru Ea nu mai e niciunde Și

Ascult tăcerea Ochilor tăi blânzi Și simt durerea Cu care mă pătrunzi; Un suflet, o inimă curată, Un zbor de aripi infinit, Te-am iubit odată, Dar am greșit. Ascult tăcerea Lacrimilor

Ani de zile-am căutat Dragostea privirii tale, Zile-n șir am disperat Când nu-mi apăreai în cale. Nopți întregi visam un zâmbet, O dorință de la tine Mă trezeam mereu în plânset, Simțind că

Îmi amintesc de-o mare caldă Cu valuri înspumate, De țărmurile biciuite zilnic, De nisipuri înstelate. Îmi amintesc de marea din ochii tăi, Mă pierd scufundată în durere, Mi-e rece, afară-i

Sufletul meu e-o frunză tomnatică, Luată de vânt, purtată departe, Așezată pe un gând, Pierdută. Sufletul meu e-o carte închisă, Pusă undeva pe rafturi, O poveste tare veche, Doar a

Între plopi fără de număr Se-ntinde o străduță mică, În mijloc e un vis de ani Și-o tinerețe răvășită. Între plopi îmbătrâniți Ninge iarna printre stele, Jos e-un joc de fulgi Și sus sunt

Scuturând stejarii de-a frunzelor povară, Vâjâind puternic spre-al zărilor abis, Un vânt de toamnă împinge-o moară Către un codru tainic, un pustiu de vis. El plimbând zadarnic falnicul

Printre crengi de codru goale Pierdută-n visul meu mă plimb, Sperând să mai găsesc un soare Între nori uitați de timp. Prin arama jos căzută, Ochii mei lacrimi strecoară Și doar vântul le

Ma tot uit la cer in noaptea asta. Parca nimic nu e la fel. Sau poate eu m-am schimbat. Ar fi trebuit sa devin mai matura, dar ma vad tot ca un copil. Oare o sa invat vreodata? Uneori ma gandesc