Luptă
O frunză se cutremură la prima adiere - Un vânt de început de toamnă își face apariția. Șiret, el se strecoară printre ramuri Copacii-atinși se zbat de plăcere. Înșelătorul lor le spune cât
Schimbare
Acum mai mult ca niciodată Privesc în ochii tăi Caut... și ce găsesc? Nimic. Doar întuneric. Altădată eu zăream Marea și un cer de stele Parcă ieri tu mă iubeai Și azi? Ce
Singură
Mă plimb în noapte, Singură pe stradă Număr stelele de sus Și frunzele care-au căzut. Mă las purtată De aripi de vânt Și toamna mă îndrumă Spre visul meu. Mă plimb ca o nebună Pe străzile
Prea târziu
Pierdut prin negurile nopții Străbați un singur drum ales; Tu cauți poate o lumină La cap de viață, al ei deces. Ești palid, alb și rece Mergi beat pe-asfaltul negru Ea nu mai e niciunde Și
Ascult
Ascult tăcerea Ochilor tăi blânzi Și simt durerea Cu care mă pătrunzi; Un suflet, o inimă curată, Un zbor de aripi infinit, Te-am iubit odată, Dar am greșit. Ascult tăcerea Lacrimilor
Gânduri
Ani de zile-am căutat Dragostea privirii tale, Zile-n șir am disperat Când nu-mi apăreai în cale. Nopți întregi visam un zâmbet, O dorință de la tine Mă trezeam mereu în plânset, Simțind că
Îmi amintesc
Îmi amintesc de-o mare caldă Cu valuri înspumate, De țărmurile biciuite zilnic, De nisipuri înstelate. Îmi amintesc de marea din ochii tăi, Mă pierd scufundată în durere, Mi-e rece, afară-i
Pe strada mea din spate
Pe strada mea din spate Se plimbă-un melancolic visător, Din drumul drept el se abate La alte vremuri gânditor. Poate are-un suflet și îl doare, Sau poate ploaia-l amețește. Vântul bate atât de
Sufletul meu
Sufletul meu e-o frunză tomnatică, Luată de vânt, purtată departe, Așezată pe un gând, Pierdută. Sufletul meu e-o carte închisă, Pusă undeva pe rafturi, O poveste tare veche, Doar a
Plopi
Între plopi fără de număr Se-ntinde o străduță mică, În mijloc e un vis de ani Și-o tinerețe răvășită. Între plopi îmbătrâniți Ninge iarna printre stele, Jos e-un joc de fulgi Și sus sunt
De toamnă
Scuturând stejarii de-a frunzelor povară, Vâjâind puternic spre-al zărilor abis, Un vânt de toamnă împinge-o moară Către un codru tainic, un pustiu de vis. El plimbând zadarnic falnicul
Codru
Printre crengi de codru goale Pierdută-n visul meu mă plimb, Sperând să mai găsesc un soare Între nori uitați de timp. Prin arama jos căzută, Ochii mei lacrimi strecoară Și doar vântul le
