Noaptea

Ma tot uit la cer in noaptea asta. Parca nimic nu e la fel. Sau poate eu m-am schimbat. Ar fi trebuit sa devin mai matura, dar ma vad tot ca un copil. Oare o sa invat vreodata? Uneori ma gandesc ca sunt o persoana rea. Sau poate atitudinea mea e de vina. Poate daca as zambi mai mult...M-am rugat la Dumnezeu da multe ori, dar numai cand treceam prin vreo tragedie personala. Ca si-acuma. Ceva in mine se rupe si ma rog sa nu mai sufar. Mi-am facut-o cu mana mea. Stiam ca nu fac bine, dar am zis ca mi se vor ierta. Am amanat si acuma e prea tarziu. Ma tot gandesc la ce a fost frumos in viata mea si tot dau peste persoane care au avut un efect major in viata mea. tot raul e spre bine; de-abia astept sa-mi fie si mie bine. Sunt oare egoista? Oare nu va ce e-n fata mea? Cand voi invata sa apreciez ce mi s-a dat? Nu pot sa le am pe toate; pot sa incerc, dar daca nu am inima curata, nu voi obtine lucrurile care conteaza. Trebuie sa alung resentimentele. Au trecut, de ce sa fiu blocata in trecut? Oameni care au uitat ca m-au ranit, oameni care nici macar nu-si mai aduc aminte de mine, eu de ce sa ma gandesc la ei? E cerul senin in noaptea asta. Sa-mi pun o dorinta. Imi doresc sa-l vad. La ce mi-o folosi, nu stiu. Poate ca sa-mi inchid ranile. Nu imi place sa am legaturi neterminate. Dar nu toate au o rezolvare. Sa le las asa?