qasman

cad picaturi de ploaie pe fereastra un cintec trist scade in departare se innopteaza in goala piata. un ciine vagabond cu covrigul in coada alearga dupa mita vestita printre

numai stau si ma uit cum printre garduri de vremi se rasuceste-n broasca lacata si gata am inteles caci nu sint prost ati pierdut azi o reduta dar miine ce va fi e iarasi ce-a

cind sa-ti mai scriu o poezie e dorul poate cam prelung si-n cele ce vor ca sa fie imi pare ca te-ajung te-ajung din urma stea polara si bipolara in acelasi sens cind te injur in fiecare

si-am vazut pe-aici drame de pitici in necuvintare se ridica si moare cuvintul nespus. cale lunga e pina la viata cade pe partea cealalta piinea de nedescris. iluminare ca-n anii 50 pe

in copaci au inceput sa tresara verzi mugurii cornite mici de iezi ivite din pamint clocotesc piraiele de zapada cazuta-n univers. aproape ne astepta in poarta bunica cu sfinti mucenici iarna

cind te bag in pizda matii sa stii ca e chiar adevarat rahat cacat si virtute si inc-o data iti spun mai du-te in pidza matii cotidiene daca nu-ti place trebuie sa ma

tovarasi fara-ncetare cautati-un subiect pentru vietile voastre . e jale despre un necunoscut intimpinarea lor in absolut e o problenma de filosofie. curmare eternelor pareri o

dragii mosului in seara asta am sa va spun o poveste cum niciodata n-ati auzit. a fost odata ca niciodata un mos, asa ca mine si o baba asa ca bunica voastra si ei erau tineri si

-de ce invirti roata bade Vasile?! -de ce sa n-o invirt soro daca-mi sta bine si cu ea ma simt ca si cu tine? -de ce invirti roata bade Vasile?! -de ce sa n-o invirt frate cind si ea se-nvirte

din copilarie toti prietenii mei mi-au spus ca sint cam ciudat niciodata n-am vrut sa fiu altfel decit ei dar pecetea pusa mi-a ramas pina acum. mi-am dat seama mai demult ca sint

din nori au descins in lumea in care am cazut o seama de oameni cu chipuri noi ce par a fi asa cum sint. nu sint nimeni ce par a fi intre anotimpuri si vara pare primavara o zi la care

fireasca e viata si moartea la fel in drum stau drumetii lui saul asteapt o veste de la el sint sculatul lui dar nu-l caut. ma plimb prin lume ca o zina pe ape si-mi pare lumea o noapte ce

de aici ca sa trec dincolo sint o mie de locuri ce ma ucid incet. vad in fiece loc fantome ale trecutului ce ma-ntorc inapoi. imi iau inima in dinti imi reculeg ratiunea si alerg

fantasmagorie poezie drama. ma cheama la ea doamnisoara ti-am spus ca mi-e teama de dumneata. tacere priveliste nebunie filosofie lectura din kant. iubire eterna

incerci sa ma adormi tu iarna cind urmeaza sa cada peste noi zapada verii din lumini descompuse cind stii c-am plecat sa ma alatur tirziului ieri. alearga femei dezgolite de taina ivita

intre altare si ceata e-o meduza ce ride cu ochii inchisi spre eroul ce-nbrate isi poarta dulcea sa sarcina. capul oglindit in criminale multimi rinjeste de citeva ori si-apoi e

noi am vrea sa ne iubim iubito tu ce zici ? esti de acord cu aceasta hotarire pe care am luat-o? esti cam nehotarita, te vad cum iti tremura nasul de cam n-ai prea vrea. te invit la dans

intre a spune \"NU\" ca Ionescu si a zice \"DA\" ca Iliescu, s-a creat de \"l\'histoire\", fara sa vrem, un compromis. E acelasi discurs pus pe alte placi! Ce este aceasta uniune europeana? o

din toate partile dusmanii se-arunca pe cel ce iubeste un dar minunat, linistea. durerea lor e aceasta liniste omeneasca pe care n-o pot avea si pe care o chinuie cu subtilitati. cu nimicuri

cine sint? fratele tau sau sora ta iubirea si uitarea la un loc un prieten sau o prietena un copac sau o frunza la un loc tineretea sau moartea viata fara de moarte toate luate

un dor de iarba verde-mi vine in ochii tai cind ma privesc si vreau sa fug cu alta doamna in tara primaverilor ceresti. acolo unde stau pe crengi sini dulci ca porumbelele in iarna si-mi

muguri mici de liliac am rupt de pe o creanga m-am asezat linga copac pe iarba. mingii usor cu barba pamintul reavan tac si ascult cum clocoteste zapada-n strafunduri si urca chemata

soarele strălucește în două părți deodată, in lună și-n pămînturi de stele, ce mișcă lumile roată. cîte-n lună și-n stele se-arată, la marginea lumilor saltă, se-apucă de mijloc, se învîrt,

cintec singuratate schimbare fereastra se deschide dar nimeni n-apare in zori pe nesimtite iubirile se curma. eu sint numai trubadurul ce cinta un cintec la fel doar