Poezie
hora
1 min lectură·
Mediu
soarele strălucește în două părți deodată,
in lună și-n pămînturi de stele,
ce mișcă lumile roată.
cîte-n lună și-n stele se-arată,
la marginea lumilor saltă, se-apucă de mijloc,
se învîrt, se iau de mînă și joacă
hora-n spirale de piatră, cu sori vechi și noi,
cîntată pe la noi, odată, de-un lăutar bătrîn,
ce ieșise in poartă să vadă calea de lapte.
spirale, ce se strîng tot mai aproape,
hora se joacă ziuă și noapte,
se desfac in timp, să se unească, iar.
lăutare, ce ai văzut, demult, această mișcare,
pe calea de lapte e-o stea, care-ți este aproape,
și te cheamă la ea.
001.705
0