Puteam să închid voit fereastra și să privesc cu scepticism tumbele bilei din praf și bețișoare de afară.
Din care vrăbiuțele își construiau cuibul în care nășteau generații.
Apoi pierdute în
Am așezat sub pleoapa unui ochi atât de multă zăpadă, încât chiar și omul de zăpadă ar fi invidios pe mine.
Sub pleoapa celuilalt am așezat atât de multă umbră, încât noaptea ar fi invidioasă pe
Tu ai un trup de cretă, alb, fragil.
Te-am văzut cu ochi de frumusețe încă de la început.
Am vrut să te cuprind între brațe, nu știam că ești așa fragilă.
Și te-ai rupt în bucăți complicate.
Eu
Ți-am lăsat sub brad două scrisori, drept cadou.
Scrisori de lemn, seamănă cu scrisorile tale de când erai mic, scrisul clătinat, împleticit în rânduri unul peste celălalt.
Trebuie să fi fost
Servetelul de marți, cu care ți-am șters lacrimile plângăcioase.
Devine joi, foarte bun prieten cu bucata de vată pe care mi-am pus-o la tâmplă
Când am dat cu capul de parbrizul înghețat al unei
E liniște.
Gândurile mele au început să vorbească între ele, iar cuvintele pe care le spun acum sunt cuvintele pe care aș dori să le uit mâine dimineață.
Soarele stoarce atât de tare draperiile
