Plopeanu Petrache

mulți au spus că se vorbește prea mult despre îngeri despre toată familia lor de umeri zburători și surâsuri gotice venind de la cineva care are o experiență bogată mi-am zis așa o fi și-am

reciprocitatea privirii tale nu-mi era destinată treceai prin mine ca expresul de dimineață prin mizil dar și-acela oprește uneori înțeleg de ce nu oprește niciodată expresul de

aproape toți erau atât de mulțumiți de el îl felicitau și se felicitau reciproc toți cei care vorbeau despre el foloseau șoapta ca instrument de comunicare este atât de cumpătat de

femeile acestea cu dermatite cronice pline de timp și-au luat rolul de fluture în serios nu vorbesc decât de lepădarea clipelor vor pluti acestea ca un polen ridat prin locurile încă

în noaptea trecută era o oră incertă confuză în bezna inertă atunci dintr-o dată s-a prăvălit picătura de chihlimbar peste clienții dintr-un bar era de o mărime incomensurabilă depedeve al

a prins o rază de soare a transformat-o în lucru mecanic și-a plimbat palma în sus și în jos în jos și-n adânc până s-a consumat toată mobilitatea a tresărit cu un g = 9,8m/s2 și a

nu te poți scălda de două ori în undele aceleași ape după ce au fost rostite aceste cuvinte și le-a auzit pentru întâia dată și-a înțărcat vârful limbii cu stânjeneala tăcerii și-a

mi-am standardizat garderoba n-am fost pentru asta-n cordoba și degeaba s-a ascuns turnul eiffel nu vreau să-i aduc pedeapsă un gnom sunt la fel în parte și-ntreg doar un

rostește Prostituata îți mulțumesc pentru tăcerea ta pentru că am închis ochii și m-am văzut iubită de cel pe care-l iubesc m-am văzut mângâiată de aripile lui divine m-am înălțat și

fibra lemnului e credință trup de femeie vibrând amândouă te faci că nu pricepi sau chiar nu atât de fragilă se mlădiază se întărește cu fiecare cerc atins ia aminte la îmbinarea celor

Anie a ieșit în pustiu, departe, acolo unde nu se mai vedea nici începutul, nici sfârșitul lui, cale de două zile de cel mai apropiat arbust care-și ițea crengile acoperite de câteva frunze

…Știi ce mi-a răspuns la apostrofarea mea acea ființă mizerabilă, acel cerșetor imund pe care nu numai că nu dădeai doi bani, dar nici prin gând nu-ți trecea că te-ar putea convinge vreodată să-i dai

„este aici eminescu, Doamne, așteaptă să fie primit, spune vocea micuță cu inflexiuni bucovinene, ce venea dinspre lumina albăstruie ce plutea difuză peste silueta mânăstirii putna, a venit de atât

„După construirea Domului, el s-a detașat de ceilalți, s-a izolat și i-a evitat constant. A cerut în concesiune un hectar de teren și s-a apucat de cultivat viță de vie. Tot timpul său liber îl

„Din acel moment am devenit știrea zilei, am căpătat consistență verbală, anumite caracteristici specifice pentru a fi recunoscută și am început să mă agit. Îmi place enorm să fiu așa ceva și să am

„A fost un călător care aduna de peste tot ceea ce intuia că-i va folosi cândva, Și a călătorit întreaga viață cu gândul la acel moment, la acel loc în care se va opri și-și va pune ordine în

este încă un timp ambiguu și corsajele sunt excitate de rolul lor jumătate bărbat jumătate femeie sunt amuzate de toate încercările celor ce încearcă să cucerească spațiul cu o singură mână

aseară a înțeles în sfârșit că demonii erau bidimensionali plutea mărunt ca un gunoi reciclabil printre statui limbajul nu-i stătea la îndemână doar lui ci era multiplu de n unele cutremure unele

se uită fără să simtă paralelismul antipozilor își este suficient nimeni dintre cei din el nu îngheață clipele cu atâta fast i s-a spus altădată atunci când încă lumina le era aceeași nu încerca

trec pe lângă el frunzele ating palmele lor întâmplătoare coaja își arde ravenele înghețate vorbesc despre ceea ce se cuvine despre ieșirea din realitate despre intrare vârfurile

regretabil regretabil marginile odată stabilite oceanul a început să se înalțe n-a căutat nimeni atâta acuratețe în ordonarea fonemelor ce repetă abisul picăturilor în bucuria

mâinile-i sunt răsucite nefiresc la spate buzele lui abia șoptesc am vrut doar o pâine a rumegat la rândul ei la urma urmei fiecare trebuie să trăiască la urma urmei a înghițit mila după ce

în așteptarea oracolului mi-am scos cămașa și am spălat-o am cerut o frânghie și-am atârnat-o să se usuce mă gândesc oracolul trebuie așteptat în cea mai bună ținută mi-am dat seama că

n-au crezut în succesul fermei de urechi civilizația noastră este una a imaginii iepurașilor de hârtie reliefurilor picioarelor lungi sânilor mici culorilor florii de cireș jumătății de