Poezie
am scornit veșniciei pasul. și-a căzut luna în ciutură și s-a tulburat apa
1 min lectură·
Mediu
mi-am standardizat garderoba
n-am fost pentru asta-n cordoba
și degeaba s-a ascuns turnul eiffel
nu vreau să-i aduc pedeapsă un gnom
sunt la fel
în parte și-ntreg doar un om
glandele sudoripare se pare
mă năclăiesc în același mod
ca pe oricare irod
ca pe oricare cerșetor
din for
sunt chiar mai scund cu două fire de păr
și-apoi a venit din lună un văr
și mi-a spus cu mirare crescută
știi acolo totu-i mai ieftin c-o sută
mai ușor cu un da
nu-mi da nimic la drum zău nu-mi da
decât urma-n nisip imprimată
atunci am luat o lopată
cu coada scurtă de geniu
și cu un aer umil și ingenuu
am decupat în timp o secundă
urmele mâinii date-ntr-o undă
urmele glas printre ghețari
de aceea vedem pe lună urmele mari
vărul meu clăpăug își ia viața în pași
un gest mic pentru el
și mai mic pentru turnul eiffel
012771
0
cu sfială,
cezara