Plopeanu Petrache

Carmen, el, cel de jos - dacă s-ar fi putut l-aș fi scris cu cele mai mici litere posibile - este vidanjorul absolut și al gunoiului și mizeriei noastre fizice personale și al mizeriei conștiinței noastre...suntem conștienți de asta, dar tot spre el ne îndreptăm pașii pentru că este mai atractiv pentru noi spectacolul vidanjei când se umple decât acela al drumului spre sus!
Mulțumesc pentru toate cuvintele tale și pentru prietenie
Cu prietenie multă
PP

Teodor, mă bucură ca întotdeauna regăsirea aici în acest spațiu al prieteniei și al poeziei...
Cred că poezia este tot ceea ce trece pe lângă noi și noi reușim să-l oprim și să-i cerem actele de identitate și de identificare cu ceva dincolo de el. Cotidianul este cel mai bun maestru al nostru
Cu deosebită prietenie și stimă
PP

George, sunt încântat de precizia comentariului tău. Vidanjorul meu are ce are întradevăr cu aceia care au memorie pestilențială. și al doilea plan a fost și el foarte bine identificat de către tine: acela al unui vidanjor al conștiințelor...Ce bine ar fi pentru foarte mulți cei existenți un asemenea vidanjor.
Rămân același prieten al tău
Cu stimă deosebită
PP

Scuze de eroare
domnule Nimerencu
ochii îmi joacă feste
cu prietenie acum
PP

Sincer nu știu cum să mă adresez: domnule Nimereanu, domnule Niculescu sau simplu Ioane. Considerați/consideră că primul pas l-am făcut...intrând pentru prima dată pe această pagină.
Am citit de două ori și cred că până la sfârșitul comentariului voi mai citi de 2-3 ori. Asta înseamnă că am găsit multe trimiteri interesante, bune, etc. în ceea ce e scris acum.
am reținut pentru posibiliattea de a da drumul mai departe la comentariu:
-robot banal
-vreau să mă ucid
-port centura de siguranță
-creșterea rapidă a vitezei
Există aici, desigur este cheia pe care eu o folosesc, pot exista și altele, o dorință de a fi protejat de tot ce poate să pară din planul realului și din planul transcendentalului. Realul alunecă peste el brutal sau mai puțin, cu programările lui ceea ce determină o reacție pe măsură: \"să bea whisky din țâțele protectoare ale mamei
să-și extindă lanurile de tutun în plămâni
să-și numere bornele kilometrice cu sufletul la gură\".
Trancendentalul îl încearcă cu multiple ispite iar singura reacție este aceea a clătinării din cap a realului: \"taximetristul mă studiază în oglindă de ceva vreme
are impresia c-am îmbătrânit deja
și-s puțin cam dus\".
E o călătorie între cele două planuri, o călătorie ratată însă pentru el, deoarece se pare că niciodată nu a reușit să facă pasul definitiv dincolo: \"i want to kill myself
but i can\'t\", și bine a făcut
Îmi place ce am citit, dar tot nu știu cum să mă adresez: domnule Nimereanu, domnule Niculescu sau Ioane
Cu stimă
PP

Marius îmi place să spun ce mi-a plăcut, acum, intrând pentru prima dată pe pagina ta:
-cusut în cercuri
-nasturii întrebărilor
-peste rug doar un trăznet
-mă plimp între pași(i)
Desigur, sunt elementele ce mi-au străfulgerat rapid retina și gândul.Nu mă pot abține, sper că nu este motiv de deranj, să leg coaserea în cercuri de nasturii întrebărilor, care și ei sunt cusuți de ceva, rugul de trăznet, într-o ierarhie a intensităților și a planurilor diferite. Cât mai e până la îngeri? te întrebi și spun eu urmându-te, că niciodată nu va exista un răspuns ci doar visul și umbra lui (a răspunsului). Va rămâne întrebarea și va străluci între anotimpuri
Am citit cu plăcere și interes
Cu prietenie
PP

Ioana, marginea ta și marginea luminii se unesc într-un tot și crează o haină a iluziei. Ceea ce poate trece dincolo de iluzie sunt doar cuvintele construite într-un zid transparent. Mergi mai departe împreună cu acestea. Ele sunt cele mai puternice
Text plăcut
Cu prietenie
PP

Marius, ești un cântăreț al luminii, întemeiezi cărămizi de lumină și ridici un zid de lumină, chemând divinitatea în primăvară. Ieșirea divinității în primăvară, cu sprijinul tău!
am citit cu plăcere
Cu prietenie
PP

Doar la picioarele Domnului, chiar dacă aruncarea este în sus, chiar dacă Domnul este sus, chiar înmiresmat de sacralitatea sângelui divin, sufletul nu poate ajunge la revelarea integrală a misterului, rămânând o parte infimă a acestuia
Am citit cu plăcere
Cu stimă
PP

Alberto, uite cum înțeleg eu, nu te superi pe mine dacă aiurez...
Sunt două momente care se unesc alcătuind veșnicul cerc, la care apelez eu de foarte multe ori pentru a-mi explica multe - uneori apelez la spirală, mi se pare a spune mai multe, dar acum simt nevoia să considere că e vorba de un cerc - : pictarea ta (sau a personajului principal)și apariția femeii, pictarea femeii și apariția tipului cu cicatrice. Aici intervine apoi, în plus: reacția ta, una de o profunzime estetică fără seamăn, reacția lui, una de salivare animalică. Pentru fiecare există răsplata - desigur nu în termeni religioși ci aș putea vorbi de o plată și răsplată a artei înseși, care, ființând, are puterea de a acționa pentru fiecare altfel. Mă interesează aceste trimiteri, care fac din actul de artă ceva viu, de fapt arta chiar este vie
Cu multă plăcere și rapiditate am citit chiar de vreo 3-4 ori
Cu prietenie
PP

George, mulțumesc foarte mult pentru mesajul trimis în primul rând mie și în al doilea rând pentru cei care ar putea să \"vadă\" acest text! Analiza ta este impecabilă și foarte pertinentă, având în același timp frumusețea unei alte poezii în poezie și a credinței! Nu mai adaug nimic, ai făcut-o tu pentru mine excelent
Cu deosebită prietenie și stimă
PP

Alberto, am citit acum câteva săptămâni cartea Ameliei Notombe, Igiena asasinului...Cred că textul tău ar putea purta foarte bine și titlul, Igiena condamnatului. Cu plăcere terifiantă ți-am citit cele scrise și te felicit la fel de îngrozit...de căderea ta în acel loc în care singura modalitate de a rezista era chiar asumarea absenței terorii.
Bun text
Felicitări
Cu prietenie
PP

Vizualizez foarte puternic, Emilian, spațiul, timpul, trecerile de la cochilie la rulotă, care nu este o simplă trecere ci o trecere inițiatică. Iubita este o ființă inițiatică, aduce norocul peste ceilalți, este un taumaturg, care vorbește în limbi. Tu ești cel care plătește pentru toate acestea și la bine și la rău.
Cu stimă și scuze dacă deranjez
PP

George, îmi place această apologie teribil de umană a frumosului de lângă noi, dar pe care noi, prin puterile divinului ce ne conduce, îl putem face divin. Frumosul tău curge peste toți și ne dăruiește și nouă puterea de a merge pe urmele lui
Cu prietenie și admirație
PP

Ah, Teodor, ce supremă și pură ar fi trăirea dincolo de viață, dar nu în veșnicie. De acolo să ai puterea de a observa tăcut fiasco-ul banalului și să te îndemni spre unicitate. Poemul tău este așadar un poem-manifest reușit, pentru tăcerea zgomotoasă, sau zgomotul tăcerii, iar tu un ziar cu tiraj foarte limitat, chiar, de fapt, cu un singur exemplar.
La fel de apropiat
PP

Carmen, George a făcut-o înaintea mea...a remarcat axa ce unește cerul cu pământul acestei poeme, \"dezertor fără milă din pagina necitită\". De aici pornesc în încercare mea de a-mi explica înțelesurile...
-calci pe lumină
-vorbești uscat
-pielea e lichidă
-plămânii crează cuvinte bastarde
-spațiul e incert
-timpul e incert
doar tu ești un permanent dezertor dintr-o pagină albă, pentru că nu poate fi altfel dacă este necitită, negi ceea ce poate fi..
Dincolo de marginile poeziei, vrei să plece cu tine într-o incertitudine absolută și relativă în același timp
Îmi plac Carmen, jocurile extrem de serioase ale fugii de realul prea luminos, uscat, tăcut, lichid și îmi place identificarea cu incertitudinea
Cu prietenie
PP

Teodor mă impresionezi cu această altă icoană a infecției de care nu te vei vindeca, te asigur, niciodată și nici nu trebuie să te vindeci. De celelalte lucruri prin care ne vindecăm, cuvintele, bune sau rele, construcțiile , bune sau rele, n-are sens să vorbim pentru că ele sunt noi și noi avem nevoie de aceleași cuvinte permanent
Adaugă alte felicitări
Cu prietenie multă și constantă
PP

După-o glumă pipărată
A zvâcnit îmbujorată,
Dar pe loc s-a înălbit
De rușine c-a roșit!
(Ion Diviza)

De roșit-a la întâi,
mărțișoru-n soare-i copt,
dar cu ger la căpătâi,
a albit la marte opt!

Raport de cititor
Între 21,45 și 23,49 pe 28.02.2008 probabil că a fost scris acest raport de gardă
Între 20,50 și 21,04 pe 29.02.2008 în mod sigur a fost scris acest raport de cititor
Aleg:
ochii ca două guri deschise a groază: mă duc spre Munch și accidentul e în priviri
ochii ca două guri deschise a foame: mă duc spre Van Goch și accidentul e în gură
ochii deschiși ca două gropi proaspete din belu catolic: mă duc spre decembrie 1989 - nu știu de ce - și accidentul e în timp
Sunt, în urma tuturor acestor accidente:
fum. opac. lucid. pierzător. împăcat. părăsit. lucid. speriat. lichid. împăcat.
Mă regăsesc în toți cei amintiți în raportul de gardă. Mai puțin în raportul de cititor
Cu multă plăcere estetică
Și prietenie
PP

Luminița, ultimele două versuri întemeiază tot poemul. În ce fel văd eu întemeierea aceasta.
Pornesc de la
\"atât cât să își amintească de ce a inventat
moartea ca soluție finală\"
și ajung, într-o întoarcere inversă, la
\"poate că dumnezeu e scund și nu vede tot
sigur e bătrân și de aceea uită ușor\"
Între cele două structuri într-o ierarhizare foarte umană, Dumnezeu devine repetat om și dumnezeu, uitându-se și amintindu-și de sine într-un avatar mereu dublat.Ajung la întrebarea pe care mi-am pus-o permanent și la răspunsul permanent dat: nu cumva Dumnezeu se plictisește de cunoașterea directă a sinelui și a creat pentru a se cunoaște și altfel? Prin ochii noștri? O experiență de cunoaștere infinită și umană și de aceea paradoxală, cum de fapt este și existența principiului.
Este firesc să-mi placă ce ai scris
Cu prietenie
PP