vă urez călătorie plăcută

Sincer nu știu cum să mă adresez: domnule Nimereanu, domnule Niculescu sau simplu Ioane. Considerați/consideră că primul pas l-am făcut...intrând pentru prima dată pe această pagină.
Am citit de două ori și cred că până la sfârșitul comentariului voi mai citi de 2-3 ori. Asta înseamnă că am găsit multe trimiteri interesante, bune, etc. în ceea ce e scris acum.
am reținut pentru posibiliattea de a da drumul mai departe la comentariu:
-robot banal
-vreau să mă ucid
-port centura de siguranță
-creșterea rapidă a vitezei
Există aici, desigur este cheia pe care eu o folosesc, pot exista și altele, o dorință de a fi protejat de tot ce poate să pară din planul realului și din planul transcendentalului. Realul alunecă peste el brutal sau mai puțin, cu programările lui ceea ce determină o reacție pe măsură: \"să bea whisky din țâțele protectoare ale mamei
să-și extindă lanurile de tutun în plămâni
să-și numere bornele kilometrice cu sufletul la gură\".
Trancendentalul îl încearcă cu multiple ispite iar singura reacție este aceea a clătinării din cap a realului: \"taximetristul mă studiază în oglindă de ceva vreme
are impresia c-am îmbătrânit deja
și-s puțin cam dus\".
E o călătorie între cele două planuri, o călătorie ratată însă pentru el, deoarece se pare că niciodată nu a reușit să facă pasul definitiv dincolo: \"i want to kill myself
but i can\'t\", și bine a făcut
Îmi place ce am citit, dar tot nu știu cum să mă adresez: domnule Nimereanu, domnule Niculescu sau Ioane
Cu stimă
PP

Scuze de eroare
domnule Nimerencu
ochii îmi joacă feste
cu prietenie acum
PP

poti sa-mi spui cum vrei, cei apropiati imi spun Nicu
ma simt onorat ca ai trecut pe aici
te mai astept!

cu mult respect
Ion Nimerencu

viața la înaltă viteză, personaje anodine de care depindem (taximetristul), o fast-life într-un consumism inevitabil, întoarcerea-n iluziile/idelurile de altădată și câteva repere picate-n neant, falsitatea credinței sau a vieților de după și tot așa, ca și cum, fără centura de siguranță sinuciderea ar fi imediat posibilă. și scrisul poate fi o centură de siguranță bună, isn\'t it?
apreciez poeziile în rimă, dar iată că mă bucură să te regăsesc și în forma asta, îți șade bine, Ion.

Ela

Dintotdeauna mi-au placut poeziile tale (sau dumneavoastra, desi nu e mare diferenta de varsta intre noi), si am incercat sa citesc cat mai multe desi timpul nu-mi permite. As dori sa spun ca ideea cu taximetristul si viata fast forward m-a dus cu gandul la romanul Riding the Bullet al lui Stephen King in care singura diferenta era ca tipul nu era intr-un taxi ci luase o ocazie.
Interesanta poezie, tare stilul; o seara placuta :)


cu stima,
Catalin

mă mir câteodată de ce scrim aceleași texte despre aceeași societate degradată-degradantă, despre același nihilism-nudism, despre același abstract-absurd de fiecare zi..., mă mir... dar textul merită reținut...

Va multumesc pentru pareri, va mai astept!

cu respect
Ion Nimerencu