Plopeanu Petrache

Am citit primele două versuri și m-am oprit, nu vreau să trec mai departe până nu scriu și eu: mâna apucă acea clanță, de orice natură ar fi ea și o apasă și ajunge la limită, dar o apasă în continuare și dacă insiști ea va accepta să-ți deschidă acele uși nedeschise pentru cei inconsecvenți
Acum reiau lectura...

dorința, speranțele,...
Oare doar dezamăgire peste tot? Oare aceste uși nu s-au deschis unde trebuiau sau tu nu ai apăsat până dincolo de limită, până dincolo de limita dublă, triplă...că așa e cu planurile astea ale existenței aici și dincolo și dincolo de dincolo...
Oricare uși aș deschide poezia ta mă pândește cu zâmbetul pe buze
Felicitări Cati
Cu prietenie
PP

Ovidiu, brocartul așteaptă versul tău să dea viață acelui mit care se numește încă trecut, cu tot ce e frumos în el, cu tot ce e înălțător, la modul cel mai sincer nu declamativ. Păstrează frumusețea trecută pentru aceia care uită că azi a fost posibil datorită zilei de ieri
Cu prietenie
PP

Ah Cezara, ce caniblism poetic de bună calitate propagi aici în sufletul meu! Ai vrea să-i rupi jugulara prin un n de sărutări infinite, să-i subțiezi sufletul pentru a reuși să vezi prin el pentru a-ți spune singură, e bine, e rău să vomit în continuare. El poate sau nu să stea în continuare cu mâncărimea mea cu tot în gândul meu.
Poezia ta îmi place pentru că este de bună calitate
Cu plăcere în continuare și cu multă prietenie mere
PP

Tăcerea are virtuți defensive, ea apără prin nemișcare, prin nezgomot. Atunci nimic nu se mai agită, nici spadainii poemului, nici cel care stă cu spatele la zid și așteaptă, poate cu speranță, să i se înfigă lui spada în trup, care-L așteaptă pe Dumnezeu, să apară aici cu un steag în mâini, dar ei, spadasinii să refuze să-L ia prizonier pe Dumnezeu și să-l rănească grav, acolo la un colț de stradă...și...și...totul se reia
Alberto și atât!!!!
Cu multă admirație
PP

Ziua de ieri este aceea care dă esență strigătului. Cea prezentă nu face decât să înregistreze efortul uman, fără sublimare în trăiri subiective. Trăirile sunt inutile, tu nu ai nevoie de ele,tu râzi de eforturile lui. Ai învățat să te desprinzi, atunci când simți, de aripile care te făceau altădată să uiți de tine și de el. De prea multe ori ai uitat de tine, iar acum e inutilă orice dezbrăcare a lui.
Extrem de sugestiv acest poem, cu un contur de ispite și nopți dorite
Cu prietenie
PP

Marius, dacă fiecare ieșire din timp aduce cu sine versuri ca acestea, atât de pline de substanță estetică, atunci, te rog să încerci să faci naveta și eu mă voi bucura mult citindu-ți versurile bune. Îmi plac toate aceste meandre, toate aceste avataruri, aceste mecanisme ale relativizării absolutului, din care ea iese întotdeauna îmbogățită cu iubire și nu cu tribulațiile banale ale zilei!!
Un text cu aromă de femeie și de non-Babilon
Cu prietenie și admirație
PP

Cezara, am ales începutul de drum hotărârea ta de a nu mai cumpăra bilet pentru călătoria în această dragoste...Înțeleg că îți asumi orice risc, chiar și acela de a fi găsită de controlor și de a fi amendată! Răstignirea zilei pe cărți, trecerea cuvintelor prin lapte, pătrunderea în aromă de magnolii, toate acestea sunt întemeieri ale renunțării la bilet. Toate acestea te întăresc în hotărârea luată. Sincer, un drum foarte bun
Puternic, esențial, conturat. Un text bun, de recitit în anumite clipe!!
Cu prietenie
PP

George, recunosc fărâma de Dumnezeu din tine! Bagheta e în mâna ta, cel puțin pentru acel moment în care literele, silabele, cuvintele s-au strâns laolaltă sub chemarea ei magică și ai dovedit: bagheta există, dar, doar penru unii.Tu ești printre aceștia
Cu multă prietenie
PP

Am intrat, am citit, mi-a plăcut! Sonetul are puterea de a concretiza cele ce au fost, puternic în mintea mea. Voi fi aici și la următorul!
Cu stimă și mulțumire
PP

Cred, Albert, că acest coșciug este de fapt în tine și că acestă căutare se produce în mormântul din tine. Sunt dovezi că așa stau lucrurile și că ești un necrofil al propriei tale ființe: amândoi aveți nisip în gură, amândoi aveți ce aveți cu pâmântul și cu coșciugul. Faptul că negi nu te absolvă de adevăr.
Creezi un epic rupt în trei părți, fiecare parte completând-o pe cea anterioară și negând-o.
Text plin de Stephen King și de densitate estetică
Cu admirație și multă prietenie
PP

Principiul conservării energiei la trecerea din realitate în poezie, așa s-ar mai putea intitula acest poem, în care părțile tind unele spre altele pentru a realiza acea masă critică de frumusețe și de armonie și de stabilitate, căci la urma urmei aici este vorba de stabilitate, dar nu de aceea dată de egalizarea unor greutăți ci de stabilitatea ontologică a ființei. Mândria balanței este satisfăcută, doar la aceia care nu mai înaintează pe calea cunoașterii - de sine, a lumii etc. - De aici și strigătul ultim de angoasă sufocată de frumusețea nemărginitului: e prea mult albastru...pentru o insulă! Cum poate o insulă să ajungă să cuprindă infinitul albastru (orice denumire i-am da el rămâne infinit). Aici este întrebarea finală, cu care ne naștem, pe care o răsucim toată viața și pe care ne-o adresăm și în clipa trecerii: dacă eu nu pot cuprinde Albastrul, el mă va accepta?
Felicitări pentru proporții, pentru strunirea esențelor și libertatea concretului. Un poem pe cai mari!!
Cu bucurie și prietenie
PP

Este adevărat, poate că în orice fată este o Alexandra, dar aici mi se pare că Alexandra este tot ea în orice ipostază. Alexandra, fuge, plânge, se roagă, înjură . De aici mai departe ar putea să se înțeleagă întreruperea. Alexandra nu mai e, a plecat, altă fată a venit, în ea este o altă alexandră... Mi se pare, din contra, că Alexandra a plecat rămânând! Ea cea care fugea, plângea, se ruga, înjura, a plecat și a rămas tot ea, aceea care încearcă să uite. Este o plecare din ființa anterioară și construirea altei ființe, dar, paradoxal în care se păstrează ca o urmă a celei vechi, înroșirea la față, inocența. Ea însă încearcă să și-o uite.
Sigur pot să bat câmpii cu grație, dar așa mi se pare mie, că acest poem se apropie de mine
Felicitări pentru Dan, pentru sensibilitate și abilitatea de a se juca cu ceea ce simțim noi
Cu prietenie
PP

Adrian, pentru prima dată îți trimit acest semn, am intrat de numeroase ori pe pagina ta, dar fără urmă!! Scuze, nu sunt adeptul grăbirilor. Felicitări pentru tot ceea ce faci pentru orașul tău și spun asta interesat, mai ales că pregătesc și eu un volum de versuri dedicate Râmnicului Sărat. Consider că suntem necesari și noi cei care scriem și despre locuri, oameni, etc. nu numai despre angoase, iubire, transcendental. Îmi place ceea ce faci, încă o dată felicitări. Voi intra de acum încolo mereu pe această pagină
Cu prietenie și respect
PP

Dan, poemul tău, citit de mine cu foarte multă plăcere și multă atenție, mă duce îndată la Apocalipsă, nu știu dacă prin trimiteri, poate și asta, dar mai ales prin ton și prin acele amintiri enumerate. Încă ceva m-a făcut să fac această apropiere de Apocalipsă: identificare în fiecare obiect-fenomen a răului conținut, dau a stării de rău expusă. Desigur, el poate să aducă mai aproape imagini comparabile cu cele din Apocalipsă și datorită modelului existent în mintea sa, nu neapărat în realitate. Ai aici o putere de conturare deosebită!! Prima parte deocamdată, este splendidă!!
Mai departe...
A doua parte, îmi cer scuze dacă dau tare cu bâta în baltă, mă duce la un moment de sinceritate psihanalitică: ceea ce e în inetrior și macină, floarea carnivoră, furculița de plastic. Superb acest limbaj extrem de sugestiv în direcția obiectivării stărilor.
Mai departe...
A treia parte consider că readuce totul cu picioarele pe planul existenței și faptului și gestului banal, uman, al erorilor ascunse

În a patra se adună răul, care se materializează într-o atârnare de fereastră spre fața ei galbenă. Alăturarea termenilor îmi crează un frison, ca și cum aș fi eu în preajma răului făcut și neasumat.

Acum unind cele patru părți rămân la ideea mea că este o altă apocalipsă personală, trăită, ascunsă, vizibilă prin toți porii și repetată cu fiecare trecere
Exclam încă o dată Dan, superb și te felicit!
Cu prietenie multă și cu scuzele de deranj (dacă a fost) și pentru datul în baltă (dacă a fost)
PP

P.S. Nu înțeleg deloc lipsa comentariilor la acest poem remarcabil, în ciuda vizionărilor numeroase!

Ioana, am pornit invers să percep cele scrise de tine, așa am simțit eu că mă simt Eu mai bine!! Singurătățile au devenit atât de multe încât pot foarte ușor să înlocuiască oamenii terminați! Atât de multe singurătăți încât poți purta ușor o discuție cu ele fără să te mai simți singură. Pericolul apare acolo unde începi să nu te mai simți singură, pentru că pot să apară oamenii, iar aceștia sunt adevăratul pericol pentru că, lighioanele îți pot accepta dragostea, dar oamenii nu.Cel mai rău este să te simți printre mulți oamenii cu o singură mare singurătate în locul unde auzi un ritm de 70 - 80 bătăi pe minut
M-ai atras definitiv prin acest text. N-am ce face voi fi mereu prezent pe pagina ta, doar dacă dorești altceva
Felicitări pentru singurătate
Cu prietenie
PP

Silviu, Teodor, Cezara,
m-am hotărât de la un timp să revendic multe drepturi, dintre care însă cel mai dorit este acela de a scrie ceva de calitate. Vă rog, atunci când cererea mea nu este însoțită de dovezi irefutabile, să-mi atrageți atenția ferm! Dovezile amplasamentelor, mărimea hatului, măsurile, le voi aduna încetul cu încetul numai dacă și voi veți considera că am dreptul la deschiderea acțiunii!!!
Mulțumesc pentru cuvintele voastre splendide și pentru că - sesizez eu - ați cam vrea să veniți să revendicăm împreună. Accept ab initio!
Cu foarte multă prietenie și drag pentru toți
PP

Ovidiu, poezia aceasta merită comentarii mai multe și mai interesante decât al meu! Îmi place poezia ta și sensibiliatea cu care legi melodicitatea de fluiditatea versurilor pentru a transmite frumusețea iubirii
Felicitări. Voi fi des pe pagina ta
Cu prietenie
PP

Carmen este cu tine în:
plin câmp
adâncurile mării
pustiu
arenă
cimitir
și pretutindeni tălpile tale te poartă în tălpile sale și-i ești peste ființă, una și aceeași, dar tu îl înveți și el te poartă în tot
Ca întotdeauna poezie bună
Cu multă prietenie
PP

Cât de mult îmi place Teodor ce ai scris aici! Totul se leagă într-un ritual al pregătirii de trecere, care parcă este un \"mă duc să mor puțin\"! Din nou mă identific cu această stare!! Oare să fie vârsta noastră rlativ apropiată, care să ne permită vibrația comună?
Te felicit și mulțumesc pentru plăcere
PP

Pygmalion...Ioana, asemeni unui pygmalion femeie, creezi pe acela pe care îl vei iubi, nu ca pe un copil ci ca pe un iubit și chemi iubirea și vrei să-l reții lângă tine într-un ritual voodoo al creării Zilei Prime
Cu stimă
PP