Poezie
Uitarea
1 min lectură·
Mediu
În turn, pe catafalc întins,
Brocartul negru îl așteaptă
Pe rege, să se deie prins
Eternității ce-l așteaptă.
Dar nu mai vine, el s-a stins,
Þinându-și strâns în mâna dreaptă,
Pământul reavăn din cuprins
În care-a coborât o treaptă.
Atunci când pacea l-a învins,
Chemându-l cu o blândă șoaptă,
Spre chipul aspru, dar destins,
Oșteni, privirile-și îndreaptă.
Istoria peste el a nins
Uitarea hâdă, ne-nțeleaptă.
În turn, pe catafalc întins,
Brocartul negru mai așteaptă.
023.892
0

Cu prietenie
PP