Poezie
Nu mai am voie să iubesc
ciclul 100 de gânduri
1 min lectură·
Mediu
Nu-mi mai dă voie soarta să iubesc.
Mi-a spus: „Nu mai e loc de fericire!
Prea mult ai dat, nu pot să peticesc
O inimă, cu-o nouă amăgire.”
Uimit am stat, cuvântul să-i ascult,
Din spusa ei simțeam venind mâhnirea.
Știam că făr` năvalnicu-mi tumult,
În piatră rece s-ar schimba simțirea.
Am stat un ceas, o lună, sau toți anii,
Încremenit de greaua rostuire
Ca rob plecat amarnicei jelanii,
Cerșind și împlorând o păsuire.
Dar, n-a fost chip! Sentința era pusă.
Am fost pe veci în gheață exilat.
Străin de dor, cu inima răpusă,
Indiferenței juruit să-i fiu soldat.
Din când în când în noapte, în zadar,
Sau mult mai rar, vreo rază rătăcită,
Încearcă să preschimbe în coșmar,
Portretul celei ce mi-a fost sortită.
022.496
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ovidiu Oana
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 125
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Ovidiu Oana. “Nu mai am voie să iubesc.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ovidiu-oana/poezie/184080/nu-mai-am-voie-sa-iubescComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
OODacă speri să iasă ceva, om pune fiecare ce se poate și ce-o fi, o fi! Numai să sune bine!
Te mai aștept cu vești.
ovidiu
Te mai aștept cu vești.
ovidiu
0
să cânt romanțe în bodegi
uite, poezia ta atât de tare mi-a ros din vis
că o simt aproape
sincer-frumos
voi face o romanță(eu pun \"zgomotul\" tu textul)
o să rog și pe cineva drag mie din acest sait să mă ajute(Elena T.)