Plopeanu Petrache

Imediat m-a surprins alăturarea ca într-o piesă de Eugen Ionesco a bătrânei, cauciucului spart și sfârșitului lumii; m-am iluzionat că toate au același numitor comun, altarul, pe care sunt toate răstignite ca într-un ritual de încheiere a începutului, fără de care durere nu există reluarea! Îmi plac toate aceste legături ale ochiului, auzului și ideii din mine, un poem plin de seva crucii!!!
Cu prietenie
PP

re: cerere de iertare și un nou mit

Carmen, jur, n-am trecut pe la tine și nici scheletul nu-i al meu! Încolo toate sunt foarte bune: m-am deghizat doar în poet și lumea a luat-o drept bună, când de fapt eu sunt un biet trecător. E un mare noroc trecerea aceasta a mea timp de câteva clipe printr-un poem apotropaic!
Cu multă prietenie un poet trecător și deghizat
PP

Peste tot chipul, sub ce formă ar fi el, dar mai cu seamă ultimele trei versuri ridică totul în metafizica frumuseții ideale. Restul e frumusețe!
Cu prietenie
PP

Fețele au un dat al lor, un fel de a fi al lor în locul acestui poem; poemul, chiar el are o față pe care și-o ascunde sub chipul autorului, îl lasă pe acesta să primească totul ca și cum el ar fi responsabil. Unele fețe se lasă vorbite, altele se lasă privite, altele se lasă mângâiate sau luate în stăpânire. Fără regret spun, fața acestui poem-autor este gravă și interiorul lui este și mai mult decât atât!
Cu stimă
PP

Înălțarea spre cerul metaforelor, din aproape în aproape; transgresarea obișnuitului și prin obișnuit pentru a ne obișnui cu miraculosul face parte din instrumentele pudice ale poemului de astăzi. Mă simt ca o mireasă roșie pe un covor zburător înlănțuit de poemul tău splendid. Felicitări pentru acest mit al cererii iertării pe lada de zestre!!
Cu prietenie
PP

Imagine splendidă și vizuală și verbală și ideatică! M-am identificat cu ceea ce este aici și am uitat câteva clipe de mine, m-am surprins la sfârșit că aș fi dorit să mai continue! MUlțumesc pentru univers!
Cu prietenie
PP

Vezi Liviu, poemul place pentru că oamenii aceștia, poeții aceștia știu ce se cuvine cuvântului mângâiat blând ca un copil, așa cum îl mângâi tu, atât de duios. Poemul stârnește liniștea din noi făcându-ne mai buni!!
Cu prietenie
PP

Carmen,
cu ochii în pământ bărbații privesc luna-femeie-canibal la care jinduiesc permanent. Frumoase cuvinte ai spus despre alte cuvinte, mulțumesc frumos!

Călin,
cuvintele și aprecierile tale m-au copleșit pur și simplu. Spiritul tău atât de viu mi-a spus că e ceva în poezia mea și că merită să continuu. Ai identificat admirabil fiecare secvență, desigur mai bine ca mine și mulțumesc cu plecăciune cuvintelor tale!

Carmen,
de la un timp am lăsat amândoi planeta aceasta descoperită de noi doi, poezia, fără mine sau fără tine. Acum ne regăsim. Te aștept cu bere și păpădii!!!

Virgil,
am deplină încredere în ceea ce ai spus, de aceea simt că fac parte și din gândul tău. Mulțumesc pentru păstrarea mea acolo!

Liviu,
nu știu ce s-a petrecut cu acest poem și cu voi toți cei care mi-ați dat un semn clar de apreciere; cuvintele tale sunt înalte și mă îndeamnă să fiu la nivelul lor. Sunt onorat de ceea ce simt că ai în sufletul tău poetic pentru mine!

Angela,
profund recunoscător ție, celei care însoțești de fiecare dată numele meu cu ceva de dincolo de obișnuit; nu e puțin lucru să fii așezat alături de un înger, dar se pare că un înger (tu!) poate să facă acest lucru pentru un muritor. Mulțumesc, fără cuvinte!!

Tuturor stima și prietenia mea
PP

Fără nicio intenție am plasat imediat după tine alt \"reflux\". Nu m-am uitat înainte. Dacă dorești spune-mi și voi schimba titlul imediat. Îmi cer scuze dacă trebuie! Poemul tău este foarte frumos și sensibil și observ aceeași dorință de a conferi refluxului o semnificație aparte legată de viață, iubire, uitare.
Cu stimă
PP

Construcție poetică deosebită în care începutul \"în lumea lui\" creează deja acel habitat mitologico-metafizic în care orice este posibil.

Continuarea prin îngemănarea a trei elemente, femeia, piatra și bărbatul, mă duce imediat cu gândul la un anumit ritual de edificare, de întemeiere și mai mult, văd aici acest ritual implicând factorul \"stabilirii definitive a ceea ce va fi\"!

Prin piatră se intermediază apropierea, aceasta este suportul fizic al întemeierii celor doi. Un poem de dragoste, un poem cosmogonic, un poem al edificării lumii femeii, bărbatului și a întemeierii lor reciproce.

Cu prietenie deosebită
PP

AV-N, un poem pe care l-am vizualizat puternic, m-am prins în jocul său și m-am pomenit prins de acel scaun privind albastru! Îmi place totul! Felicitări
Cu stimă
PP

Un poem cu trimiteri curate spre creația cuvântului din soare, piatră, abur, și sărut. Plăcută foarte ultima parte în care chiar și golul are un rol în umplere!
Cu stimă
PP

Angela, clipele de umanitate din acest poem atât de sensibil și trăit, al tău, se ridică din umbre și se transformă în ore, orele în zile, ani, decenii, secole și iată cum acele clipe de umanitate s-au transformat în veșnicii de umanitate. Cred că poemul tău poate sta la un loc de cinste al poeților preocupați de născuți și nenăscuți și ar trebui ca toți să-l rostim mereu în cinstea umanității noastre.
Cu prietenie
PP

LIM, avem, este clar și tu ai identificat perfet într-o bijuterie de poeticitate, nevoie de lacrimi și durere pentru a fi noi înșine și pentru a fi întregi.
Splendid!
Cu prietenie
PP

Radun, splendid poem, întregitor, atât în ordinea firească a cosmogoniei individuale cât și în aceea mai amplă a actului creator și dătător de speranță universală.
Cu prietenie
PP

Ela, oamenii sunt greu de deschis dacă nu există cheile potrivite, sunt greu de privit dacă nu ai ochiul, sunt greu de regăsit dacă nu au capacitatea de a se întoarce spre ei înșiși. Poemul tău ni le oferă pe toate și mai ales acel răgaz de trecere de la un vers la altul cân ne întrebăm: oare noi avem cheia, privirea și reîntoarcerea?
Cu stimă
PP

Fluturele și trasarea primului cerc...iată cât de puține lucruri ne ghidează la un moment o secvență existențială, iar noi stăm nemișcați în timp ce mâna noastră se plimbă în cerc cu fluturele odihnindu-se efemer pe ea...
Cu prietenie
PP

Eugen, aceeași plăcere de nerespins a lecturării unui poem ce-mi deschide mulipli ochi asupra celor văzute și nevăzute. Starea de nerăbdare dar și de plictis, stimulate și simulate în aceeași secvență existențială mă poartă spre tărâmurile după amiezelor și a morganelor pleonastic înșelătoare și autoînșelătoare pe care aici le invoci într-o postură individuală.Îmi place, fără nici un echivoc atmosfera poemului tău cu începuturi de nerăbdări și plictisuri...
Cu prietenie
PP

Domnule Ovidiu Măntăluță articolul este atât de interesant încât mi-am permis, sper că nu este o supărare,- dacă este vă rog să-mi spuneți pe adresa plopeanup@yahoo.com -, să-l salvezi într-un fișier propriu, pentru a-l citi adnotând ceea ce mi se pare extrem de interesant. Presimt că voi sta multe zile pe el (sunt profesor și mă interesează enorm soarte învățământului românesc - nu are sens să-mi exprim aici opiniile, dar aș fi încântat dacă am putea deschide un dialog în particular).
Cu deosebită stimă
PP