Exod

Imediat m-a surprins alăturarea ca într-o piesă de Eugen Ionesco a bătrânei, cauciucului spart și sfârșitului lumii; m-am iluzionat că toate au același numitor comun, altarul, pe care sunt toate răstignite ca într-un ritual de încheiere a începutului, fără de care durere nu există reluarea! Îmi plac toate aceste legături ale ochiului, auzului și ideii din mine, un poem plin de seva crucii!!!
Cu prietenie
PP

Ca de fiecare dată grațioasă în artele meseriei
indeferent de creațiile sale încântătoare;
mă opresc aici, mai departe știți...
e fermecătoare!

Felicitări binemeritate ca de fiecare dată!

comentariul dvs este stralucit si adauga sensuri noi acestei \"faceri\" în dureri
tin sa va multumesc pentru promptitudinea si inteligenta amicale ,senine si mereu \"la obiect\"...
tiganii sunt un subiect deranjant ,eu de \"aici\" nu pot sa îmi dau seama ce si cum ,stiu ca am INTELES ca suntem cu totii ,vorba filozofului,\"des citoyens du monde\"

e simbolizată trecerea, credința, speranța. Sfîrșitul propriei lumi e de fapt sfîrșitul lumii. Aceasta nu mai are sens pentru cel ce trece dincolo. Doar dacă găsește continuarea. E un poem de efect, prin repetițiia aceea dintre ghilimele.
Plăcut, LIM.

danut
gestul tau e o surpriza
care îmi va provoca o criza
caci ce gest fermecator
un raspuns cuceritor!
Lim
interpretarile tale sunt mereu marinimoase dar stiu ca pot conta pe tine daca dai peste texte care îti displac

* aici poate fără ultimul vers. este un exces acest vers; sper să vedeți și dumneavoastra asta;
* nu, nu ne-asemănăm, dar nu are a face asta, nu?

cu respect,
pt.

p.s.: sunt doar curios; m-a impresionat poezia aceea \"bleu, alb, cer\".