un scaun în centru

geometrii în plan vertical axiome în viața boemă voi muri în lumină? țin ochii închiși privesc în interior întunericul e sticlos nu știu cum e lumina dezleagă-mi mâinile lumânarea aprinde-o fereastra cristalină lipsește văpaia un scaun în centru casa un cub imperfect în mine albastru numai ziduri și tu voi mai trăi în ochi? dragostea noastră a ajuns o limuzină abandonată într-un centru de dezmembrări auto!