păcala făgețelului (I)

Sub haina inselatoare a simplitatii se ascunde un margaritar aici si doar cel care se inchina pe saturate pana cand se face ziua se poate bucura de el. Cine are ochi sa vada si cine are urechi sa auda:)
Imi place mult si curgerea fireasca a limbii, fara nimic in plus, exacta, de o emotie perfect echilibrata si totusi cu un mic strop de exuberanta la sfarsit.

Maria,
mulțumesc pentru aprecieri.
cu prietenie,
p.parvescu

un fenomen natural surprin intr-un mod natural si original ,,am văzut
și am auzit direct prin ciobul de sticlă afumat
cum au venit vârcolacii au mușcat din soare și au orbit
de s-a făcut dintr-o dată noapte în toată păcala făgețelului și alte câteva sate\".
mi-a placut aceasta simplitate care parca da nastere unor necuvinte.
Numai bine,
Gabi

\"cer soare lună stele
ziua în amiaza mare
toate erau acolo și eu le-am văzut\"
iata cum un fenomen astrologic, trece din ochii universului, in ochii lumii, in ochii poetului care traieste momentul apoi il impartaseste lumii ca in final sa-l reinapoieze universului ce l-a creat...

cer, soare, luna, stele- o singura inspiratie din patru surse diferite, intr-un moment cu totul neobisnuit, surprins de un om in armonie cu universul si cu lumea in care traieste.

Va admir, sunteti un poet desavarsit si va multumesc pentru sfaturile si aprecierile dvs.
Sunt doar o amatoare in materie de poezie si marturisesc ca sunt onorata ca un maestru ca dvs, mi-a luminat si incurajat creatia.